Statul (inteligent) sunt eu!

Nu! Deși pare, expresia (politică) nu e nici redundantă, nici tautologică – e, pur și simplu „iar, din nou”, și ar vrea să spună, în felul ei, că e deja, prea mult.

Prima oară a fost în 2016, când USB, care a eclozat, ulterior, în coloratul USR, n-a vrut, neam, să facă front comun cu PNL la locale, splitând voturile în așa fel încât PSD a luat, prima dată în istoria României Capitala, cu fulgi cu tot.

A doua oară a fost când USR a făcut iar câteva jocuri cusute cu ață albă în bucătăriile interne (căci laboratoare ar fi rușinos să le numim), la parlamentarele din același an.

CONTROVERSĂDonald Trump, în postura de președinte lipsit de putere la Summitul APEC cu Putin și Xi. Ce alt fost președinte al SUA a mai avut o experiență similară după ce propriul partid a pierdut controlul asupra Congresului

00:05

DECESAngèle Metzger s-a stins din viață la doar 27 de ani. Actrița a fost găsit decedată lângă o parcare subterană

23:41

A treia oară a fost când Dacian Cioloș, tehnocratul „interimar”, după ce a făcut podul pe spate între două guvernări pesediste – una mai șocantă decât alta – a reușit și performanța (altfel, ultrafacilă) de a face vraiște orice fel de apropiere între „partidele Opoziției”, ba chiar de a le face vraiște chiar și pe ele însele.

A patra, și ultima oară, este situația din prezent, când din nou a apărut Cioloș în scenă: la început, în penumbra arlechinilor – cu o platformă fără imense rezonanțe – apoi într-o explozie albă de promisiuni, sub reflectoarele din fundal – odată cu anunțarea noii progenituri „Mișcarea România Împreună”, un fel de partid care a mers, mai ales, înapoi, născut pe platformă și mort în tribunale – spre a sfârși în luminile intense ale rampei – cu un partid „cumpărat”/moștenit/primit cadou de la fiul unui fost ofițer de securitate, fapt care l-a băgat în gura mulțimilor, de la stânga la dreapta.

Ei bine, abia cu acest partid a venit el ca să se împiciorongească în politica la zi, pentru a-și pregăti asaltul electoral.

Și pentru că tot spune clasa politică despre PLUS (adică Cioloș) – e adevărat că și despre ProRomânia (adică Ponta), dar despre asta urmează să vorbim – că e partid „de Intelligence”, omul a bătut „cuba”, inteligent și exact cât a trebuit, pentru ca partidul lui să capete un PLUS prin USR, iar domniile lor, liderii, să se întovărășească în paralel/împotriva PNL și a lui Klaus Iohannis (candidatul susținut de Orban și compania, pentru Cotroceni 2019), demersul lor având drept consecință bulversarea/pulverizarea unității „Dreptei” (dar, care Dreaptă?!), recte a „Blocului Anti-PSD”.

Sunt sigur că-mi veți spune: „Bun! Dar ceva e putred în Danemarca!”, iar eu o să vă spun: „Da, dar parcă numai în Danemarca? Întrucât și în România cam miroase?!”

Pentru că aveți dreptate: Klaus Iohannis este cel care l-a proptit pe Cioloș, personajul cu mască feciorelnică, în pervertitorul fotoliu de premier al României. Klaus Iohannis este cel care le-a impus liberalilor să-l susțină, necondiționat, pe agreatul Europei. Klaus Iohannis este cel care a refuzat să ia în discuție, măcar așa, aproape de „de amorul artei”, posibilitatea unor alegeri anticipate, înainte de a ni-l băga pe gât pe fostul comisar european.

Cum s-ar spune, Iohannis a fost necesarul Geppetto, întru cioplirea lui Cioloș dintr-un os european.

Și acum?! Cioloș urmează să candideze pentru Cotroceni, împotriva lui Iohannis.

Până ieri inexistentul Barna anunță ferm că, dacă cei doi (Iohannis PLUS Cioloș) se vor lupta în turul doi la prezidențiale, el, liderul USR – cu tot partidul lui, probabil – îl va vota pe Cioloș: „Construim un scenariu acum, în care domnul Cioloș va decide să candideze din partea alianței și va avea susținerea și a colegilor din USR și susținerea colegilor din PLUS. Lucrurile sunt foarte clare. Sunt foarte pragmatic. Suntem în logica unei alianțe electorale.(…) Ceea ce își propune alianța noastră e să facem politică în mod realist, ca să folosesc o expresie pe înțelesul tuturor. În acest moment era o așteptare semnificativă, căreia credem că i-am răspuns prin această alianță, USR-PLUS, pentru că cele două partide au același ADN de valori”, a explicat Barna genetica inteligenței.

Cioloș însuși a atacat PNL: „Important e că s-a făcut un pas. Noi am făcut acest pas. Se tot vorbește de unificarea opoziției, de coagularea opoziției. Noi am făcut acest pas. E bine-venit și PNL, în măsura în care va împărtăși valorile, principiile, proiectul pe care îl punem pe masă.(…) Când PNL va fi dispus să discutăm, vom discuta. Există discuții, să nu aibă cineva impresia că ne întoarcem spatele”, a spus liderul PLUS pentru un post tv.

Ce să mai înțelegem noi din tot acest „joc de fapte și vorbe”, acuzat până și de placizii lideri liberali, care, mai nou, îl consideră pe Dacian Cioloș ca fiind „la fel de arogant precum PSDragnea, atunci când atacă PNL; plus că a păcălit USR, așa cum a păcălit și PNL”, și că – ce să vezi? – iar a pus pe jar Opoziția.

De exemplu, am putea înțelege următoarele, în ordine?! Dacă e adevărat că Cioloș a fost și este al Intelligence-ului, cum se spune în politica mare, atunci e posibil ca tocmai acesta din urmă să i-l fi impus lui Iohannis, pentru fotoliul din Victoria, în 2016? Iar Iohannis să-l fi acceptat, necondiționat, sacrificând PNL, spre a fi susținut, el însuși, în mandat, de Intelligence?! Dar de ce intenționează, astăzi, să-l înlocuiască, tocmai pe el, același Intelligence, cu Cioloș? (Poate pentru că președintele nu a acționat, atunci când a fost cazul, în scopul prezervării liniștii eminenței cenușii a Intelligence-ului?

Și atunci, dacă Cioloș se alege la Cotroceni, s-ar putea spune „Statul inteligent sunt eu”!

Sau nu?