Sfântă Mărie, tot mai scumpă sărbătoare

Sunt voci hotărâte care spun că pe 15 august nu se spune la mulți ani și nici nu-i nimic de sărbătorit. Alții, care aleg totdeauna partea bună din marea de vești amestecate, cred că a face din orice pretext un motiv să-ți amintești de ceilalți nu-i deplasat. Nu poate fi deplasat.

Avem, în 2023, o Sfântă Marie care se leagă, prin punți date de stat, cu alte zile libere de sfârșit de săptămână și care aduce, astfel, libertate. Sau măcar iluzia sa. Ce dor le e multora de libertate! Și ce greu se obține! Cei care au plecat din București sau din orașele în care locuiesc, la munte, la mare, în locuri de poveste ale României, au știut, de când au ieșit din casă, cât costă toate, cât de greu se cumpără aroma de libertate.

O cupă de înghețată pentru cei mici? Preț ca în țările de vest, dacă nu chiar mai mare, pentru că înghețata e vândută prin unele locuri la suta de grame. O cafea? Mult și aceasta, că e din boabe rafinate, de cine știe de unde, prăjite cu atenție, sub supravegherea unor ochi profesioniști. Un pahar de vin? Cât o sticlă, altădată, dacă soiul ales e nobil și dacă strugurele din care cade e de neam bun. Nimic nu mai e ieftin, în România și în lume, nici măcar statul acasă: mâncarea din supermarket are și ea preț mare, gazul, electricitatea, apa, alte cheltuieli obligatorii…

FLASH NEWS Administrația Trump alocă 4 milioane $ pentru susținerea presei conservatoare din Europa

23:27

MARIUS TUCĂ SHOW Dan Dungaciu dinamitează diplomația Oanei Țoiu și spune că niciun oficial străin nu a venit la Reuniunea Diplomaților din România

23:19

Se-adună, se-adună și, privind disperați în sus, spre un Cer care parcă nu mai aude, în jur, spre niște oameni care sigur nu mai aud, în jos, spre un pământ care ni-i ia pe cei mai puternici, nu mai știm încotro s-o apucăm. Nici statul pe loc nu-i lipsit de costuri.

Tot mai scumpe zilele acestea libere, pe care cei care se prefac că vor să conducă înțelept țara le oferă acelora care, la final de vreo primăvară păguboasă, votează fără să se întrebe ce va urma și fără să-și aducă aminte ce a fost. Dacă plecăm pe undeva cu trenul, aud că aerul condiționat nu prea funcționează, că ferestrele sunt blocate, în multe vagoane, și nu se pot deschide – pentru a fi ele aer (ne)condiționat pentru călători. În plus, starea căilor ferate, superbă, ca totdeauna! 14 ore face trenul de la Sighetu Marmației la București, cât fac avioanele între cele mai îndepărtate destinații ale pământului.

Aici toate drumurile durează enorm, n-ai cum să te întorci, în aceeași zi, dacă destinația nu e la trei străzi de bloc, aici se blochează drumurile publice – și nu cu vreo cireadă de vaci, ca-n peisajele romantice. Benzina și motorina încă au rămas mai ieftine decât sunt în țările ceva mai vestice, unde tot mai mult se apropie de doi euro/litru. Noroc că sufletele noastre nu merg pe combustibil! Ar fi imposibil de întreținut și ele!

Despre CFR și lipsa de interes față de această parte a transporturilor noastre, vom mai vorbi. Despre suflete, vom mai scrie. Sunt multe de spus, întrebări de formulat și răspunsuri de găsit – sau măcar de inventat.

Se face târziu, suntem cam obosiți, au trecut zilele libere. Puntea s-a frânt. Înapoi la muncă! Înapoi!

CITIȚI ȘI: