Fermierii români, prinși în labirintul birocrației europene. Bruxelles-ul ia în calcul simplificarea celor 50.000 de reguli prevăzute de Politica Agricolă Comună

Peste 50.000 de cerințe de reglementare se aplică agriculturii europene, iar raportările duble, inspecțiile repetate și termenele necorelate cresc povara administrativă a fermierilor. Pentru România, unde accesarea subvențiilor europene presupune respectarea cerințelor Politicii Agricole Comune (PAC), simplificarea procedurilor ar echivala cu reducerea timpului și resurselor consumate de birocrație.

Recomandările pentru reducerea procedurilor birocratice vine în urma concluziilor unui studiu susținut de Comisia Europeană, bazat pe interviuri și studii de caz din șase state membre. Raportul arată că problema nu ține doar de numărul regulilor, ci și de modul în care sunt aplicate.

AGRICULTURĂ Banii cresc în copac, la propriu. Cultura care aduce și 30.000 de euro într-un sezon

11:49

CONTROVERSĂ Primarul Buzăului, Constantin Toma, „luptător” anti-suveraniști și critic înverșunat al apropierii PSD de AUR, fotografiat aseară în compania lui George Simion. Liderul AUR nu mai scăpa de edil, care s-a ținut după el în tot aeroportul, inclusiv la coada de îmbarcare

11:46

 Loading ...

Controale repetate și termene administrative care se suprapun

Fermierii trebuie uneori să transmită aceleași informații către instituții diferite, să suporte controale repetate sau să respecte termene administrative care se suprapun. Autorii recomandă coordonarea autorităților, schimbul de date între instituții și simplificarea formularelor, fără reducerea standardelor agricole și de mediu.

Cercetarea realizată de EU CAP Network analizează modul în care funcționează Politica Agricolă Comună (PAC) în relație cu legislația națională și cu celelalte reglementări europene. Cercetătorii au identificat numeroase seturi de reguli cu obiective echivalente, care generează însă sarcini suplimentare pentru fermieri atunci când mai multe autorități solicită aceleași date sau utilizează sisteme separate.

Studiul a analizat 128 de interviuri și 12 studii de caz din Cehia, Germania, Franța, Italia, Portugalia și Slovacia. Concluzia este că reducerea birocrației depinde mai degrabă de o mai bună colaborare între autorități decât de modificarea regulilor în sine.

Fermierii europeni au zeci de mii de reguli de respectat

Cercetătorii au identificat peste 50.000 de cerințe legate de programele de sprijin pentru agricultură, protecția mediului, sănătatea animalelor și alte activități agricole. Italia a înregistrat cel mai mare număr de cerințe, urmată de Portugalia, Spania și Franța.
Numărul total nu reflectă însă câte cerințe trebuie să respecte fiecare fermier în parte. Acestea variază în funcție de țară, de tipul fermei și de participarea la schemele de sprijin. Diferențele dintre state provin în mare parte din programele opționale, nu din cerințele legale generale.

Raportul semnalează și lipsa de coordonare între autoritățile publice. În unele țări, fermierii trebuie să transmită informații similare către instituții diferite, uneori prin platforme online separate. În Slovacia, de exemplu, crescătorii de animale pot fi obligați să raporteze mișcările animalelor și alte informații către mai multe instituții, chiar dacă o mare parte dintre date există deja în bazele de date naționale.

De asemenea, viticultorii francezi au declarat că trebuie să raporteze aceleași date despre viile lor pentru obținerea subvențiilor europene, accesarea programelor naționale și obținerea certificărilor. Aceștia au semnalat și cazuri în care agenții diferite au inspectat aceeași podgorie într-un interval scurt, chiar dacă verificau informații distincte, dar conexe.

Fermierii pot plăti amenzi din cauza nesincronizării între PAC și legislația națională

Studiul a identificat și situații în care fermierii trebuie să respecte termene diferite pentru obligații similare. În Cehia, unele cerințe naționale privind raportarea utilizării pesticidelor prevăd un termen de șapte zile, în timp ce anumite dispoziții ale PAC impun un termen de cinci zile.

Aceste neconcordanțe pot genera erori administrative și îi pot expune pe fermieri riscului de a primi amenzi pentru nerespectarea cerințelor.

În Franța, unele termene-limită coincid cu cele mai aglomerate perioade ale anului agricol, inclusiv sezonul însămânțărilor. Mai multă flexibilitate i-ar putea ajuta pe fermieri să își îndeplinească obligațiile fără să își întrerupă activitatea pe teren, recomandă autorii studiului. Probleme pot apărea și din cauza clasificărilor și evidențelor incompatibile. În Franța, același curs de apă poate avea clasificări diferite în sistemele agricole și în cele de mediu. În Italia, neconcordanțele dintre evidențele viticole și bazele de date pentru subvenții pot întârzia sau bloca cererile de sprijin.

Raportul notează și situații în care cerințele legale pot împinge fermierii în direcții contradictorii. De exemplu, măsurile de urgență pentru combaterea bolilor plantelor le pot impune utilizarea pesticidelor, în timp ce schemele voluntare de protecție a mediului îi încurajează să reducă utilizarea substanțelor chimice.

Studiul, o etapă din dezbaterea privind simplificarea regulilor Politicii Agricole Comune

Echipa de cercetare propune mai multe măsuri pentru reducerea poverii administrative, inclusiv posibilitatea ca fermierii să transmită informațiile o singură dată, îmbunătățirea schimbului de date între autorități și coordonarea mai eficientă a inspecțiilor. Cercetătorii recomandă, de asemenea, instrucțiuni clare, formulare online mai simple și proceduri simplificate. Aceste schimbări ar putea fi deosebit de utile pentru fermele mici, care dispun adesea de resurse limitate pentru gestionarea cerințelor complexe sau pentru angajarea unor specialiști care să le ajute să le respecte.

Studiul nu calculează însă cât timp sau câți bani ar putea economisi fermierii prin aplicarea acestor măsuri. Raportul avertizează și că sistemele digitale care nu comunică între ele pot genera muncă suplimentară, în loc să reducă volumul de activitate administrativă. Raportul  este o etapă dintr-o inițiativă mai amplă privind simplificarea Politicii Agricole Comune și adaptarea acesteia la nevoile fermierilor. În loc să ceară eliminarea regulilor generale, autorii susțin că autoritățile ar trebui să se concentreze asupra modului în care acestea sunt aplicate și controlate.