Băsescu, Crin, Ponta și imnul pinguinilor

Să huiduim până trece. Să huiduim până trece pensia scazută,salariul tăiat, să huiduim până trec ratele neplătite.

Să huiduim. E cel mai la îndemână răspuns dat promisiunilor.Promisiunilor făcute până trece. Până trece criza, până treceincompetența.

Românul huiduie, politicianul promite. E o horă națională încare imnul e un cântec golit de sens, redus la un dans alpinguinului jucat la revelioanele nemulțumirilor.

De alftel, pentru mulți români, imnul nu a fost niciodatăaltceva decât o mică încâlzire pentru fasolea și cârnații aruncațielectoral de orice ales cu foame de voturi.

FLASH NEWS Zelenski nu găsește omul potrivit pentru Washington. Postul de ambasador al Ucrainei rămâne vacant

16:27

CONTROVERSĂ Întrebare Gândul. Cum se apără ministrul Pîslaru de la Muncă de ministrul Pîslaru de la Investiții UE, care îl ceartă pentru iresponsabilitatea față de angajații de la fonduri europene. Ziarul i-a pus pe cei „doi” miniștri față în față

16:25

Suntem născuți să așteptăm. Să așteptăm ca un salvator al țăriisă împartă, să aibă grijă de noi, de ai noștri, de ai lor. Nu nesăturăm niciodată să așteptăm. Și când salvatorul nu mai corespundeașteptărilor, întotdeauna un alt salvator ne va promiteîndeplinirea lor.

Două imagini rămân de la Ziua Unirii: Băsescu huiduit, Crin șiPonta alunecând în direcții diferite prin mulțimea de zâmbete.

Prima reformă care trebuie făcută în România este cea aașteptărilor.

Domnul Crin Antonescu ne explica ieri: „Indiferent cumcalculează contabilii domnului Băsescu, primul guvern în care va fiși PNL va restabili lucrurile în favoarea pensionarilor, așa cum aufost înainte”.

Așa cum domnul Băsescu le promitea profesorilor că legeacreșterii salariilor cu 50 la sută e aplicabilă. Sunt bani.

Adevărul nu e politic, ci matematic.

În jocul de-a cine dă mai mult, politicienii au mărit, auumflat, au crescut, până și-au dat seama că nu mai au bani. Auîmprumutat, până și-au dat seama că nu mai au de unde.

Acum taie. În esență, o operațiune corectă. Ce vor face însă înmomentul în care își vor da seama că nu mai au ce tăia.

Suntem inundați de vorbe ce prevestesc creșterea economică. Eatrebuie muncită și nu promisă. Și când vorbesc despre creștereeconomică nu mă refer la creșterea profitului asfaltatorilor carenu pun asfalt.
Mă gândesc la sutele de mii de afaceri private oneste. Care plătesctaxe mărite peste noapte, care se uită la codul fiscal ca laprognoza meteo, într-o continuă schimbare. Soluția e aici. Aici artrebui să facă, și nu doar să promită.