Londra 2012: Talentul are, din păcate, o pondere mică într-un aur olimpic

Jocurile Olimpice 2012 nu au început, dar analiștii „împart” medalii. România, dacă este să ne luăm după Goldman Sachs, care a făcut deja jocurile, ar trebui să se mulțumească cu nouă medalii.

Puțin, or să spună românii din fața televizoarelor, dar cei care „simt” sportul românesc le vor da dreptate. S-a văzut la Beijing și vom vedea și la Londra că nu mai suntem ce am fost. Adică o națiune cu sportivi capabili să ne ducă pe locul 10 în lume – în sport – când noi suntem, de fapt, o economie de locul 50 în lume. Ușor-ușor părăsim elita pentru a ne înfunda în pluton.

Într-o țară în care sportul, educația, sănătatea primesc din ce în ce mai puțini bani, este de mirare că încă mai avem rezultate. Plătiți prost, batjocoriți, ignorați de autorități, dar și de sistem, sportivii de performanță sunt din ce în ce mai rari. Muncesc ani pentru a participa la Jocurile Olimpice, timp în care – să luăm doar exemplu poloiștilor – primesc un salariu lunar de 700 de lei. Cu o asemenea „motivație” nu este de mirare că reușim cu greu să încropim echipe, că din ce în ce mai puțin copii aleg să facă atletism, handbal, polo sau volei, că pentru tinerii noștri sport înseamnă doar fotbal, iar „fabricile” de scutiri medicale lucrează din plin.

ACTUALITATE Ion Cristoiu: „Dacă Drulă pierde, consecințele sunt catastrofale pentru Sistem”

14:30

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Ghidul complet al votantului la alegerile la Primăria Capitalei. Cum votezi dacă ai viză de flotant

14:21

De peste două decenii trăim pe spatele talentului unor generații excepționale, dar sportul nu mai înseamnă de mult doar talent. Dimpotrivă. Talentul, în ziua de azi, are o pondere mică într-un aur olimpic. Câștigă ori „capitaliștii” care își permit să pompeze sute de mii de euro în pregătirea unui singur sportiv – bugetul multor federații de la noi pe un an întreg – ori săracii care fac sport de foame.

Noi, din păcate, nu facem parte din nicio categorie. Nu murim de foame, nu alergăm ca să scăpăm cu viață, dar nici nu suntem bogați. Suntem doar o nație care se uită din ce în ce mai des la trecut și prea puțin la prezent sau la viitor.

Așa că și la Londra 2012 ne vom baza, cum o facem de vreo două decenii, tot pe Bellu și fetele lui, tot pe canotoare și caiaciști. Și pe șansă. O zi bună a unui „veteran” – pentru că avem câțiva sportivi care au bifat multe JO – poate apropia România de estimările analiștilor. Care, spre deosebire de noi, cei care punem suflet când vorbim despre șansele României la Londra 2012, iau în calcul doar „gradul în care condițiile structurale și politicile din anumite țări sunt favorabile transformării potențialului economic în realitate”.

DA sau NU la referendum? Votează AICI în REFERENDUMUL VIRTUAL Gândul și câștigi un iPad2!