Adrian Năstase avertizează că România trebuie să își reevalueze parteneriatele strategice: „Simpla apartenență la NATO și UE nu este suficientă pentru o politică externă eficientă”

Fostul premier Adrian Năstase avertizează că România trebuie să reevalueze parteneriatele sale strategice într-un context geopolitic marcat de războiul din Ucraina, schimbarea priorităților Statelor Unite și competiția dintre marile puteri. Într-un editorial publicat pe blogul personal, intitulat „Pe cine se bazează România”, acesta susține că apartenența la NATO și la Uniunea Europeană nu mai este suficientă pentru o politică externă eficientă și cere o evaluare riguroasă a relațiilor bilaterale ale țării.

Adrian Năstase atrage atenția că ordinea internațională construită după Războiul Rece trece prin transformări profunde, iar România riscă să rămână în afara deciziilor care îi influențează viitorul dacă nu își adaptează diplomația.

Adrian Năstase: „Este evident că se rescriu zonele de influență”

Fostul prim-ministru consideră că raporturile de putere la nivel mondial se modifică vizibil, obligând statele să își reevalueze alianțele și interesele strategice pe fondul revenirii politicii sferelor de influență.

„Trăim o perioadă în care harta geopolitică a lumii este redesenată. Nu neapărat prin tratate internaționale sau prin modificarea oficială a frontierelor, ci prin schimbarea raporturilor de putere, prin reconfigurarea alianțelor, prin apariția unor noi dependențe economice și militare și, mai ales, prin revenirea politicii sferelor de influență.

Războiul din Ucraina, evoluțiile din relațiile dintre Statele Unite, Rusia și China, dificultățile Uniunii Europene, competiția pentru resurse energetice, tehnologii și piețe de desfacere ne arată că ordinea internațională construită după încheierea Războiului Rece este supusă unor transformări profunde. În aceste condiții, cred că România ar trebui să-și pună o întrebare simplă: pe cine se poate baza?

Nu mă refer doar la garanțiile de securitate oferite de apartenența la NATO sau la solidaritatea rezultată din calitatea de membru al Uniunii Europene. Acestea rămân fundamentale. Mă refer și la relațiile bilaterale, la parteneriatele strategice pe care România le-a construit de-a lungul ultimelor trei decenii și la capacitatea noastră de a le utiliza într-o lume tot mai puțin previzibilă”, scrie Adrian Năstase.

Aproximativ 15 parteneriate strategice, puse sub semnul întrebării

Analizând relațiile strategice dezvoltate de România după 1989, fostul șef al Executivului subliniază că existența unor acorduri diplomatice nu garantează automat rezultate concrete. Potrivit cronologiei prezentate, România a lansat parteneriate strategice cu Italia și Statele Unite în 1997, cu Ungaria în 2002 și cu Regatul Unit în 2003, extinzând ulterior rețeaua cu Franța, Coreea de Sud, Polonia,Azerbaidjan, Republica Moldova, Turcia, Spania, Georgia, Japonia și Bulgaria, la care s-a adăugat angajamentul din 2023 privind construirea unui parteneriat strategic cu Ucraina.

Deși estimează aproximativ 15 relații bilaterale de acest tip, Adrian Năstase precizează că statutul diplomatic și documentele care stau la baza lor nu sunt identice, iar miza reală o reprezintă rezultatele obținute.

„Un parteneriat strategic nu este un titlu nobiliar care se transmite din generație în generație. El trebuie întreținut, actualizat și, mai ales, valorificat”, punctează fostul premier.

Acesta consideră că trebuie evaluate reuniunile bilaterale la nivel înalt, proiectele economice finalizate,consultările diplomatice și planurile de acțiune pentru următorii cinci sau zece ani.

Lecțiile aderării la NATO și UE și absențele notabile de pe listă

Adrian Năstase evocă perioada 2000–2004, când România negocia simultan aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, arătând că obiectivele euroatlantice au necesitat negocieri aplicate și construirea unor relații solide cu fiecare partener major — de la Statele Unite, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit până la statele vecine. În acest context, el amintește semnarea, în 2002, împreună cu premierul ungar Péter Medgyessy, a Declarației de cooperare și parteneriat strategic dintre România și Ungaria,precum și dezvoltarea parteneriatului strategic cu Regatul Unit în 2003.

„Diplomația presupunea să construiești sprijin înainte de a avea nevoie de el”, afirmă Adrian Năstase.

Totodată, fostul prim-ministru remarcă absența unor actori globali și europeni importanți din inventarul tradițional al parteneriatelor strategice ale României:

Germania, una dintre cele mai mari economii europene și un partener comercial major al României, nu figurează pe lista parteneriatelor formalizate printr-o declarație bilaterală de acest tip. China are cu România un parteneriat amplu de prietenie și cooperare, stabilit în 2004, dar fără aceeași încadrare diplomatică. India lipsește, la rândul ei, din lista analizată, deși există un parteneriat extins.

În opinia sa, denumirea oficială a unei relații nu reflectă întotdeauna ponderea sa economică sau politică, motiv pentru care România trebuie să își clarifice criteriile după care își stabilește prioritățile diplomatice, luând în calcul investițiile, piețele de desfacere, transferul de tehnologie, securitatea energetică și sprijinul în organizațiile internaționale.

Reconfigurarea marilor puteri și riscul deciziilor luate fără România

În analiza sa, fostul premier arată că marile puteri își redefinesc prioritățile: Statele Unite își recalibrează angajamentele între Europa și regiunea Indo-Pacific, China își extinde influența economică și tehnologică, Rusia încearcă să modifice arhitectura de securitate europeană, iar Turcia urmărește o politică externă cu ambiții regionale și globale. În același timp, Uniunea Europeană caută un echilibru între autonomia strategică, relația transatlantică și protejarea intereselor economice, în condițiile în care Franța și Germania au dificultăți interne, Polonia își consolidează rolul regional, iar Italia își urmărește propriile interese în Mediterana și Africa.

Poziționarea României la intersecția Europei Centrale, a Balcanilor, a Mării Negre și a vecinătății fostului spațiu sovietic face ca revenirea negocierilor privind zonele de influență să fie deosebit de sensibilă pentru București.

„În ultima perioadă, am sentimentul că asistăm la revenirea unei logici pe care Europa sperase să o depășească după 1989. Marile puteri discută tot mai frecvent despre zone de securitate, interese vitale,acces la resurse, controlul rutelor comerciale și influența asupra unor regiuni întregi. Nu știm dacă această evoluție va conduce la o nouă arhitectură internațională negociată sau la o perioadă prelungită de instabilitate. Dar este evident că se rescriu zonele de influență”, avertizează Adrian Năstase.

Apel pentru un audit la Ministerul Afacerilor Externe: „Pe cine ne putem baza?”

Pentru a adapta politica externă la noile realități, Adrian Năstase propune ca Ministerul Afacerilor Externe să realizeze un audit complet al tuturor parteneriatelor strategice ale României — pe dimensiunile politică, militară, economică, energetică, tehnologică și culturală — pentru a identifica proiectele blocate și mecanismele care funcționează. El precizează că diversificarea relațiilor diplomatice nu contravine angajamentelor din NATO și UE, ci poate întări credibilitatea României în interiorul acestor alianțe.

Invocând exemplul diplomației românești de acum mai bine de un secol și rolul lui Nicolae Titulescu,fostul premier subliniază că parteneriatele presupun reciprocitate, iar România trebuie să vină la masa discuțiilor cu stabilitate și proiecte concrete.

„Nu este suficient să știm de partea cui suntem. Trebuie să știm și cine este, în mod real, alături de noi.Și, mai ales, trebuie să avem grijă ca România să nu devină doar un teritoriu despre care discută alții, ci un stat care participă la deciziile ce îi privesc viitorul”, conchide Adrian Năstase.