De ce denumirea latină a peștelui-iepure din Grecia conține cuvântul „sceleratus”

Publicat: 28 06. 2026, 12:30

În ultima perioadă au apărut tot mai multe informații despre peștele-iepure semnalat pe plajele din Grecia. Puțini știu însă că numele științific al speciei ascunde un detaliu neobișnuit. Unul dintre cuvintele din denumirea latină a peștelui, care a provocat îngrijorări în rândul autorităților și pescarilor, are legătură cu una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale speciei.

De unde provine numele peștelui-iepure

Denumirea populară de „pește-iepure” provine de la forma capului și de la cei patru dinți mari, uniți într-o structură asemănătoare unui cioc, care amintește de incisivii unui iepure. Denumirea științifică, Lagocephalus sceleratus, face trimitere atât la aspectul peștelui, cât și la caracteristicile sale toxice.

Prima parte a numelui, „Lagocephalus”, provine din greaca veche, din cuvintele lagos (iepure) și kephalē (cap), cu sensul de „cap de iepure”. Numele face referire la forma botului, considerată asemănătoare cu cea a unui iepure.

Potrivit Codului Internațional de Nomenclatură Zoologică (ICZN), denumirea unei specii are două componente: numele genului și epitetul specific. În cazul de față, Lagocephalus reprezintă genul, iar sceleratus epitetul specific.

De ce denumirea latină conține cuvântul „sceleratus”

Termenul „sceleratus” provine din limba latină și poate fi tradus prin „ticălos”, „blestemat”, „criminal” sau „rău-făcător”. Specialiștii spun că alegerea acestui termen are legătură cu toxicitatea ridicată a speciei, cunoscută pentru conținutul de tetrodotoxină, o neurotoxină pentru care nu există un antidot cunoscut. Substanța poate provoca paralizie musculară, poate afecta sistemul nervos și, în cazuri grave, poate duce la deces.

Cum este ales numele unei specii noi și cum devine oficial

Deși speciile sunt cunoscute pentru denumirile latine, numele acestora nu trebuie să provină exclusiv din limba latină. Mai mult, regulile internaționale lasă loc și pentru creativitate. Conform ICZN, numele trebuie doar să fie latinizat și scris cu alfabetul latin. El poate avea origine latină, greacă sau poate face trimitere la o trăsătură fizică, la comportamentul speciei, la locul descoperirii sau la numele unei persoane.

Potrivit ICZN, cercetătorii aleg denumirile speciilor în funcție de mai multe criterii. Numele poate descrie aspectul unei specii, locul în care a fost descoperit, comportamentul sau ecologia acesteia ori pentru a onora o persoană. O denumire poate conține inclusiv referințe culturale sau nume inspirate din personaje celebre, cu condiția ca acestea să respecte regulile nomenclaturii și să fie unice.

În final, pentru ca numele să devină oficial, cercetătorul trebuie să publice descrierea speciei într-o lucrare științifică, să explice prin ce se deosebește aceasta de alte specii și să asocieze numele unui specimen-tip. În cazul în care aceeași specie primește două denumiri diferite, se aplică regula priorității, iar de regulă rămâne valabil primul nume publicat corect.