Ultima șansă la viață a costat-o 50.000 de euro pe o ieșeancă. După moarte, statul român refuză decontarea tratamentului. Care este motivul
O tânără din Iași, mamă a doi copii, a plecat în Austria pentru un tratament de urgență. Starea ei s-a agravat, iar femeia s-a stins din viață. De doi ani și jumătate, soțul ei încearcă să recupereze costurile tratamentului, însă statul român a refuzat decontarea din cauza unor probleme birocratice.
Statul a refuzat decontarea tratamentului pentru că acesta nu fusese aprobat în prealabil. Nu depusese dosarul înainte de efectuarea tratamentului, iar facturile erau emise pe numele pacientei, nu al soțului. Dosarul ar fi trebuit să parcurgă un circuit între instituții și să aibă parafa legală (ștampila albastră rotundă, roșie triunghiulară și cea neagră pătrată).
A plecat să se trateze în Austria, dar în lipsa aprobării statul român refuză să deconteze suma
Soția lui Cristian M. a fost diagnosticată cu mielom multiplu în 2021. Timp de un an și jumătate, a urmat tratament în România. În septembrie 2022, starea ei s-a agravat și a fost internată de urgență la Fundeni. După patru scheme de tratament, medicii români nu au mai avut soluții. Din acest motiv, familia a apelat la ajutor medical în Austria.
Mai exista un tratament cu anticorpi monoclonali, Teclistamab, aprobat în Europa, dar nevalidat încă în România. În ianuarie 2023, femeia a plecat în Austria pentru tratament. Starea ei s-a agravat, iar pe 1 martie 2023 a murit din cauza complicațiilor bolii. După moartea femeii, soțul ei a cerut decontarea a 50.825 de euro pentru tratament și a celor 6.500 de euro pentru transport. DSP Iași i-a respins cererea după 3 zile. Instituția a invocat lipsa aprobării prealabile a Ministerului Sănătății. Femeia plecase în Austria fără această aprobare.
Cazul a ajuns în instanță. În proces au fost chemate Ministerul Sănătății, DSP Iași, CJAS Iași și CNAS, arată Ziarul de Iași.
Reacțiile instituțiilor chemate în proces
Ministerul Sănătății a susținut că nu a primit nicio cerere pentru aprobarea tratamentului în străinătate. Potrivit instituției, cheltuielile nu puteau fi decontate retroactiv fără aprobare prealabilă. Ministerul a invocat un ordin din 2004 care interzice această procedură.
Ministerul Sănătății a susținut că soțul ei nu putea cere decontarea. Facturile erau emise pe numele femeii, iar plata tratamentului nu fusese dovedită ca fiind făcută exclusiv din banii lui. Ministerul a indicat că eventualele costuri ar putea reveni Casei de Asigurări. Altfel, CNAS a spus că procedura ținea de DSP și Ministerul Sănătății. CJAS Iași și DSP Iași au invocat, la rândul lor, nerespectarea procedurii legale. Potrivit instituțiilor, tratamentul efectuat în străinătate fără aprobare prealabilă nu putea fi decontat.
Potrivit Ordinului 50/2004, procedura începea cu depunerea dosarului la DSP Iași. Medicul curant trebuia să confirme că tratamentul nu mai putea fi făcut în România. DSP transmitea dosarul unei comisii, care recomanda clinici din străinătate. Urmau solicitări privind costurile și condițiile tratamentului, iar documentele trebuiau apoi depuse la DSP, în traducere autorizată. DSP avea la dispoziție 7 zile pentru a contacta clinicile. Dacă nu primea răspunsuri favorabile, trebuia să ceară alte propuneri. După obținerea a 3 oferte, acestea erau trimise comisiei centrale din Ministerul Sănătății, iar între etapele principale nu trebuiau să treacă mai mult de 3 săptămâni.
După 6 luni, a primit doar 31.310 lei pentru o parte din tratament
Procedura de aprobare nu garanta finanțarea tratamentului. Comisia centrală acorda punctaje în funcție de cost și vechimea cererii. În cazul tinerei din Iași, șansele de aprobare ar fi fost foarte mici. Soțul a susținut că tratamentul din Austria a fost o urgență, iar în ianuarie 2023, a cerut deja decontarea cheltuielilor. După 6 luni, a primit doar 31.310 lei pentru o parte din tratament. Tribunalul a analizat cazul și prin prisma legislației europene, iar magistrații au invocat principiul liberei circulații a serviciilor medicale în UE.
Altfel, judecătorii au respins argumentele DSP Iași. Aceștia au considerat că procedura impusă de legislația românească era excesiv de birocratică, mai ales în cazurile urgente, în care timpul putea fi decisiv. Judecătorii au considerat lipsa cererii prealabile cu atât mai problematică. Tratamentul folosit în Austria nu era inclus în lista medicamentelor compensate din România. Astfel, chiar dacă femeia ar fi depus cererea, aceasta ar fi fost cel mai probabil respinsă.
Tribunalul a obligat CNAS să-i plătească lui Cristian M. încă 197.500 de lei. Suma reprezintă costurile tratamentului, fără cheltuielile de transport. Instanța a aplicat prevederile europene care permit statelor să excludă transportul și cazarea de la decontare. De asemenea, judecătorii au aprobat decontarea a 125.410 lei, dar decizia nu este definitivă.
Sursă foto: Shutterstock – imagini cu rol ilustrativ