Descoperire surprinzătoare despre Sfinxul din Giza. Fosilele unui crocodil preistoric, găsite în rocile monumentului

Sfinxul este unul dintre cele mai enigmatice monumente ale Egiptului antic. Oamenii de știință au descoperit că acesta ar putea ascunde un secret foarte neobișnuit.

Potrivit unor noi cercetări, legendarul monument jumătate om, jumătate leu a fost construit din roci care conțineau fosile ascunse ale unor crocodili antici. Oamenii de știință au descoperit o nouă specie de crocodil dispărut în rocile vechi de 54 de milioane de ani ale Formațiunii Mokattam din nordul Egiptului.

Acest prădător străvechi a fost numit „Herugavialis cairensis”, după zeul egiptean antic Heru, despre care se crede că este reprezentat de Sfinx. Fosila de crocodil a fost găsită în aceleași roci calcaroase care au fost exploatate în urmă cu peste 4.000 de ani pentru a construi legendarul Mare Sfinx din Giza, relatează Daily Mail.

Oamenii de știință cred chiar că Sfinxul însuși ar putea conține acum fosile ale acestor crocodili dispăruți de mult.

Autorul principal, dr. Paul Burke, de la Muzeul Suedez de Istorie Naturală, a declarat pentru Daily Mail: „Ar putea! A fost construit din aceleași roci în care a fost găsit Herugavialis, așa că cine știe. Ceea ce nu recomand este să distrugem Sfinxul pentru a vedea dacă există!”

Coautorul, profesorul Philip Mannion, de la University College London, spune: „Având în vedere această coincidență cu nasul, faimos dispărut, al Marelui Sfinx, am decis să numim noul crocodil după zeul egiptean Heru, care este posibil să fi fost sursa de inspirație pentru acest monument emblematic.”

Herugavialis, un prădător străvechi

Herugavialis face parte din familia gavialilor, un grup de crocodili caracterizați prin boturile lor lungi și înguste. În prezent, există doar două specii în viață, care se găsesc în mediile de apă dulce din subcontinentul indian și Asia de Sud-Est.

Craniul fosilizat al lui Herugavialis a fost descoperit, de fapt, încă din anii 1920, în timpul săpăturilor din Formațiunea Mokattam. Cu toate acestea, oamenii de știință au crezut inițial că acest craniu aparținea „gavialului fals”, sau Tomistoma schlegelii, una dintre speciile de gaviali existente.

Însă, în prezent, progresele analitice din paleontologie, inclusiv utilizarea scanării CT pentru a examina interiorul craniului, le-au permis cercetătorilor să identifice diferențe esențiale între gavialul fals și fosila antică. Asta a însemnat că craniul aparținea unei specii complet noi, nedescoperite anterior, de crocodil dispărut, descrisă într-un studiu publicat în Royal Society Open Science.

Ce au descoperit oamenii de știință despre această specie

Și, la fel cum Sfinxului îi lipsește în mod faimos nasul, craniului fosilizat îi lipsește vârful botului. Chiar dacă acea parte a fosilei este ușor deteriorată, forma distinctivă a craniului le oferă paleontologilor indicii despre modul în care ar fi putut trăi cândva animalul.

Dr. Burke a declarat: „Herugavialis are un bot lung și îngust, cu dinți ascuțiți ca niște lame, asemănători celor ai gavialului indian actual, Gavialis. Gavialul indian se hrănește în principal cu pește, așa că ne gândim că Herugavialis făcea același lucru. În plus, Formațiunea Mokattam, de unde a fost recuperat Herugavialis, păstrează și numeroase fosile de pești, așa că presupunem că se hrăneau cu aceste specii.”

Deși gavialii au dispărut acum din Marea Mediterană, înregistrările fosile arată că acești prădători acvatici s-au răspândit cândva pe aproape întreg globul timp de peste 100 de milioane de ani, mulți dintre ei trăind în habitate marine de mică adâncime. oamenii de știință cred că Herugavialis și-ar fi împărțit cândva habitatul cu cel puțin alte două specii de gaviali cu botul lung.