Fostul ministru al Apărării din Rep. Moldova, Anatol Șalaru, cere retragerea cetățeniei lui Dan Dungaciu pentru niște declarații făcute la Marius Tucă Show. Replica lui Dungaciu: „Nu e nici măcar un idiot util.” Vezi declarațiile de la care a plecat întreg scandalul

Fostul ministru al Apărării și Transporturilor din Republica Moldova, Anatol Șalaru, spune că președinta Maia Sandu ar trebui să-i retragă cetățenia moldovenească lui Dan Dungaciu, prim-vicepreședintele AUR. Reacția lui Șalaru vine după ce Dungaciu a declarat, pe 15 iulie, la emisiunea lui Marius Tucă difuzată de Gândul, că România nu ar mai trebui să acorde finanțare Republicii Moldova din cauza deficitului bugetar. Fostul ministru l-a acuzat pe Dungaciu și că ar fi prorus.

„Deficitele economice sunt cele care sunt. România oprește orice finanțare externă, că este vorba de Ucraina, că este vorba de Republica Moldova. Republica Moldova se va finanța, din punctul nostru de vedere, doar prin Fondul de Investiții Moldovean pe care l-am propus noi”, a spus, pe 15 iulie, Dan Dungaciu, la emisiunea lui Marius Tucă. (Mai multe detalii AICI)

„Nu mai există bani gratis. România trebuie să investească, nu să ofere finanțări nerambursabile”, a adăugat el.

Prim-vicepreședintele AUR a mai spus că sprijinul financiar ar trebui înlocuit cu un mecanism investițional din care să beneficieze economic atât România, cât și Republica Moldova, un așa-numit Fond Moldova.  

Anatol Șalaru îl acuză pe Dam Dungaciu de relații cu ofițeri GRU și FSB

Anatol Șalaru a răspuns acestor declarații cu o postare pe pagina sa de Facebook.

„Rusia ante portas” – Rusia e la porți
„Declarațiile lui Dan Dungaciu despre faptul că Republica Moldova nu ar mai trebui ajutată, ci doar tratată ca o simplă afacere printr-un posibil viitor fond de investiții, din care «ar avea de câștigat» atât Chișinăul, cât și Bucureștiul, sunt greu de înțeles, dat fiind relațiile economice moldo-române”, afirmă Șalaru în postarea sa.

România are în Republica Moldova investiții străine directe de aproximativ 480 de milioane de euro, susține Anatol Șalaru, la care se adaugă circa 350 de milioane de euro reprezentând capitalul celor peste 1.500 de companii românești care activează peste Prut. Ceea ce înseamnă peste 30.000 de locuri de muncă.

Sprijinul acordat de București depășește dimensiunea economică, în opinia fostului oficial moldovean.

„Republica Moldova trebuie ajutată pentru că este parte a României și, ajutând această bucată românească de pământ, România se ajută pe sine. Republica Moldova nu mai este de mult o problemă externă pentru România, ci una internă, iar securitatea României nu mai începe la Prut, ci la Nistru”, mai spune politicianul de la Chișinău.

Șalaru amintește că Dan Dungaciu a avut în trecut o relație apropiată cu autoritățile de peste Prut. După ce, în iulie 2010, Dungaciu a primit cetățenia Republicii Moldova, el a fost numit consilier al lui Mihai Ghimpu, președinte interimar în acel moment, pe probleme de integrare europeană.

„Atunci care ar fi motivația pentru care, de ceva timp, Dan Dungaciu atacă, din poziția de lider AUR, Republica Moldova și puterea de la Chișinău?”, se întreabă Șalaru.

Politicianul moldovean evidențiază schimbarea de discurs a lui Dungaciu de un eveniment organizat la Chișinău la începutul acestui an.

La 15 ianuarie 2026, Dan Dungaciu și-a lansat la Chișinău cartea despre Donald Trump, iar printre invitații săi au fost reprezentanți ai Ambasadei Federației Ruse la Chișinău, ai PSRM, condus de Igor Dodon, și ai MAN, partidul condus de Ivan Ceban, primarul Chișinăului, explică Șalaru, care publică și fotografii de la lansare.

„În fotografiile de mai jos îl puteți vedea pe Rvacev Oleg Valentinovici, care figurează ca atașat în cadrul Ambasadei Federației Ruse la Chișinău și este, totodată, cel de-al treilea reprezentant al Federației Ruse în Comisia Unificată de Control (CUC), organism care asigură implementarea Acordului de încetare a focului pe Nistru. Funcția deținută indică în mod clar apartenența sa la GRU.

Un alt „invitat” la lansarea de carte este Daniil Zaharov, care îl asistă pe ambasadorul rus Oleg Ozerov în activitățile desfășurate în Transnistria și Găgăuzia. Mai jos sunt fotografii în care acesta apare în Transnistria și Găgăuzia alături de ambasadorul Federației Ruse acreditat la Chișinău.

Din partea PSRM a participat Adrian Albu, fost candidat al PSRM la Primăria Chișinău și despre care presa a publicat înregistrări audio în care acesta comunica cu Iurie Gudilin, prezentat drept agent FSB, în contextul susținerii lui Alexandr Stoianoglo.

Din partea lui Ivan Ceban, primarul municipiului Chișinău, declarat indezirabil de către România și, ulterior, în spațiul Schengen, a participat deputatul MAN Gaik Vartanean, considerat unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Ion Ceban”, a explicat Anatol Șalaru, referindu-se la personajele din fotografiile de la lansarea cărții prim-vicepreședintelui AUR.

„Toate aceste personalități «iubitoare» de România au venit exclusiv la invitația lui Dan Dungaciu”, a mai spus Șalaru.

Reacția lui Dan Dungaciu

Prim-vicepreședintele AUR Dan Dungaciu a reacționat la acuzațiile aduse de Anatol Șalaru. El susține că întreaga sa activitate în Republica Moldova este publică și poate fi verificată.

„În ceea ce mă privește, cu tot dezgustul de rigoare, date fiind circumstanțele, mă văd obligat să fac aceste precizări, pentru că sunt persoană politică.
1. Toată activitatea mea în Republica Moldova este publică. Am scris articole la Flux, cel mai important ziar pro-românesc atunci, la finele anior 90 și anii 2000, apoi editoriale regulate la ziarul Timpul, condus de inegalabilul Costică Tănase, am publicat editoriale și cronici, am colaborat săptămânal cu Vocea Basarabiei. Toate, organe de presă, la vremea lor, pro-românești, pro-occidentale și care urmărea ruperea Basarabiei de spațiul estic și reunificarea cu România.
2. Toată activitatea mea, ce am spus sau luptele publice pe care le-am dat, poate fi verificată. Am publicat volume dedicate Republicii Moldova și Basarabiei și care includ aceste bătălii: Moldova ante-portas (2005), „Cine suntem noi? Cronici de la Est de Vest” (2009), Basarabia e România? Dileme identitare, geopolitice și de securitate (2015), Fondul Moldova. Podul de investiții peste Prut (2016), iar în 2017, împreună cu Cătălin Peiu, volumul Reunirea. Realități, costuri și beneficii.
3. Pentru toate aceste lucruri am primit premii (Premiul Radio Vocea Basarabiei” pentru volumul din 2005) sau, în 2009, distincția Ordinul de Onoare al R. Moldova de la președintele Mihai Ghimpu.
4. Am lucrat ca și consilier prezidențial cu cel mai anti-rus, anti-putinist și unionist președinte al R. Moldova, Mihai Ghimpu, și sunt mândru de asta (atunci am primit și cetățenia R. Moldova). Printre altele, Mihai Ghimpu s-a opus aberatului tratat de frontieră dintre România și R. Moldova pe care, atunci, Germania (în cârdășie cu Chișinăul și jalnici oameni politici de la Bucureștiul) voia să îl impună”, a reacționat Dungaciu pe Facebook.

Dungaciu: „Anatol Șalaru nu e nici măcar un #idiot util…”

„Când a venit momentul ca și liderul #AUR George Simion să fie denigrat și etichetat de om al serviciilor ruse sau „omul Rusiei”, acest lucru nu putea să se facă de la București. Ar fi fost absurd. Dacă George Simion ar fi fost „omul rușilor”, cel puțin două instituții importante din România trebuiau să se desființeze. Liderul Alianța pentru Unirea Românilor – AUR a stat în atenția spațiului public decenii, s-a întâlnit cu miniștri, viceminiștri, a organizat întâlniri la nivel cvasi-oficial între reprezentanți ai Consiliului Județelor din România și reprezentanții autorităților de la Chișinău, a organizat evenimente la care au participat oficiali ai României. În plus, era la un pas să ajungă și președintele României. Cum a stat sub radar tot acest timp?…
Și atunci, s-a procedat altfel. Soluția politică care s-a găsit a fost una de… import. S-a ales un Ostaf Bender al fostului spațiu sovietic să facă treaba.
𝗣𝗿𝗶𝗺𝗮 𝗺𝗶𝘀𝗶𝘂𝗻𝗲 𝗶̂𝗻 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗶𝗮 𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗔𝗻𝗮𝘁𝗼𝗹 𝗦̦𝗮𝗹𝗮𝗿𝘂
Pe 28 martie 2023, într-un interviu pentru Newsweek România, un anume Anatol Șalaru de la Chișinău a afirmat public că George Simion s-ar fi întâlnit cu vreo doisprezece ani înainte cu o persoană despre care el pretindea că este rezident FSB. După expulzarea lui Simion din #RepublicaMoldova, în 2015, afirmă tot acest Șalaru că a cerut explicații Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, iar #SIS i-ar fi spus că informația provenea de la serviciile ucrainene și că Simion s-ar fi întâlnit și cu alți oameni care, în interpretarea lui Șalaru, erau oameni ai Federației Ruse. Totul pe vorbe, fără nicio probă.
În 2025 povestea se reia, tot cu #AnatolSalaru în frunte, acesta spunând că informația a fost de fapt comunicată de un general ucrainean și că întâlnirea ar fi avut loc în regiunea Cernăuți, în perioada 2013–2014, fără să știe ce s-a discutat la acele întâlniri. Tot fără probe, doar pe vorbe.
Pe baza acestor speculații a fost lansată în spațiul public acuzația de „pro-rus” și s-a pus eticheta asupra președintelui George Simion și a partidului că ar fi fost asociat cu Estul.
Am urmărit acest eveniment în presa română și mi s-a făcut greață. Cunoșteam persoana care a lansat-o. L-am cunoscut la Chișinău, pe vremea când am lucrat consilier prezidențial al președintelui Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal. Nu am fost niciodată apropiați, din două motive principale.
1. Primul motiv era că Anatol Șalaru avea obiceiul de a denigra ceea ce eu mă încăpățânez să cred că a fost cea mai glorioasă generație a basarabenilor după ocupația sovietică: generația care a luptat pentru limbă, alfabet și identitate românească și pentru care independența Republicii Moldova a fost doar o etapă spre reunificare. Anatol Șalaru îi desconsidera complet pe unii precum #GrigoreVieru, #NicolaeDabija, #LeonidaLari, #DumitruMatcovschi, #MihaiCimpoi, #IonUngureanu etc.
Pe mine, cel care anunțasem public că voi da doctoratul de la Universitatea din București celui care face o monografie a acestei generații glorioase, ceea ce auzeam de la Anatol Șalaru mă deranja. Ulterior, aveam să mă lămuresc.
2. Al doilea motiv de animozitate a fost campania electorală pe care am desfășurat-o la Chișinău pentru #NATO în toamna lui 2014. Am susținut atunci că #PartidulLiberal trebuia să-și asume deschis opțiunea euro-atlantică. Partidul Liberal și-a asumat NATO și #America. Pe 26 octombrie 2014 , PL și-a lansat oficial campania electorală sub sloganul „Cu PL în familia NATO și UE!”. La lansare au fost fluturate steagurile NATO, alături de cele ale Republicii Moldova, Uniunii Europene și României. Aceasta a fost prima campanie electorală din Republica Moldova în care un partid parlamentar a promovat atât de deschis aderarea la NATO ca obiectiv politic. A fost o campanie de succes, #PL și-a menținut scorul electoral.
Principalul adversar al acestei campanii a fost… Anatol Șalaru. A fost atât de înfuriat încât, pe parcursul campaniei electorale, nici măcar nu mai călca la sediul partidului în acea perioadă.
Pentru mine a fost bizar, pentru că există două elemente de turnesol peste Prut: atitudinea față de NATO și atitudinea față de Unire.
𝗣𝗿𝗶𝗺𝗮 𝗺𝗶𝘀𝗶𝘂𝗻𝗲 𝗹𝗮 𝗖𝗵𝗶ș𝗶𝗻ă𝘂 𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗔𝗻𝗮𝘁𝗼𝗹 Ș𝗮𝗹𝗮𝗿𝘂
Revin la povestea cu generația de aur, pentru că este extrem de relevantă. Într-o discuție pe care am avut-o la Chișinău cu regretatul Nicolae Dabija, director la Literatura si Arta, mi-a spus că Mihai Ghimpu este înconjurat de personaje cel puțin dubioase și mi-a relatat episodul privind înființarea Cenaclului Mateevici la Chișinău, în perioada de perestroika și glasnost URSS-ul de la finele anilor 80. Potrivit relatării sale, un ofițer #KGB s-a apropiat de Dabija, i-a arătat legitimația de ofițer KGB, Dabija se sperie, dar acesta l-a liniștit, i-a spus că vine cu gânduri bune, și i-a fi propus chiar lui Nicolae Dabija să înființeze un cenaclu, „Cenaclul Mateevici”, oferindu-i tot sprijinul necesar. Dabija a spus că nu poate, este redactor-șef al săptămânalului „Literatura și Arta”, ofițerul KGB i-a spus – rezolvăm noi tot, sprijinim, porganizăm evenimente. Dabija s-a fofilat până la urmă…
Ulterior, avea să vadă că, pe 1 ianuarie 1988, Cenaclul Mateevici a fost înființat și lansat la Chișinău de către… #AnatolSalaru!
Povestea aceasta este cunoscută la Chișinău, de familia lui Nicolae Dabija, și nu numai. Pot pune mâna în foc că e așa? Nu.
Dar am sesizat două chestiuni importante derulate ulterior. Atunci când a fost deputat, Anatol Șalaru 𝗻𝘂 𝗮 𝗹𝘂𝗮𝘁 𝗡𝗜𝗖𝗜𝗢𝗗𝗔𝗧Ă 𝗰𝘂𝘃â𝗻𝘁𝘂𝗹 î𝗻 𝗣𝗮𝗿𝗹𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗥𝗲𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗶𝗶 𝗠𝗼𝗹𝗱𝗼𝘃𝗮, nici măcar atunci când se discutau subiecte fundamentale precum identitatea națională, drapelul sau asumarea „leului” românesc. Pentru un inițiator al Cenaclului Mateevici, considerate prima organizație „neformală” a RSS Moldovenești și unul dintre principalele nuclee ale Mișcării de Renaștere Națională, e cel puțin ciudat! Cum adică, declanșezi lupta ca persană civilă/civic, dar taci ostentativ când ești pe baricade, adică în Parlament? Cum vine asta?
În plus – și nu știu câtă lume știe asta la București – 𝗔𝗻𝗮𝘁𝗼𝗹 Ș𝗮𝗹𝗮𝗿𝘂 𝗻𝘂 𝗮 𝘃𝗼𝘁𝗮𝘁 î𝗻 𝗣𝗮𝗿𝗹𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗖𝗵𝗶ș𝗶𝗻ă𝘂 𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗺ă𝗰𝗮𝗿 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗶𝗻𝗱𝗲𝗽𝗲𝗻𝗱𝗲𝗻ț𝗮 𝗥𝗲𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗶𝗶 𝗠𝗼𝗹𝗱𝗼𝘃𝗮 𝗰â𝗻𝗱 𝘀-𝗮 𝗽𝘂𝘀 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮 𝗿𝘂𝗽𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗨𝗥𝗦𝗦… Pur și simplu, nu a votat!
Ostap Bender pleacă în fosta URSS….
Ulterior, Anatol Șalaru a plecat prin spațiul ex-sovietic, a făcut afaceri alături de un om de afaceri sulfuros, Anatol Stati, a investit banii și i-a pierdut… În spațul sovietic ajunge la 145 de kilograme și are lungi periode de… lipsă de luciditate.
În fine, nu contează, revine la Chișinău, și ajunge în Partidul Liberal, unde Mihai Ghimpu l-a făcut…om. Paranteză: să vii acum să îl denigrezi pe cel care te-a pus pe picioare, te-a făcut om politic, te-a pus ministru – este o mojicie fără seamăn.
Fără Mihai Ghimpu, cine știe pe unde mai rătăcea acum Anatol Șalaru…
𝗢𝘀𝘁𝗮𝗳 𝗕𝗲𝗻𝗱𝗲𝗿 𝗱𝗲𝘃𝗶𝗻𝗲 𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝘂
Mihai Ghimpu l-a pus ministru la transporturi. Despre activitatea sa ca ministru al Transporturilor s-a vorbit mult la Chișinău. Ajunsese în vizorul procurorilor lui #Plahotniuc, iar 𝗠𝗶𝗵𝗮𝗶 𝗚𝗵𝗶𝗺𝗽𝘂 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁 𝘀ă î𝗹 𝗿𝗲𝘁𝗿𝗮𝗴ă 𝗱𝗶𝗻 𝗳𝘂𝗻𝗰ț𝗶𝗲 și să îl mute la… Ministerul Apărării. Jale și revoltă. A fost cea mai tristă zi din viața lui Anatol Șalaru. Să fii mutat de la Ministerul Transporturilor, care avea un buget important, la Ministerul Apărării, care avea în RM un buget mai mic și decât cel al Apărării a fost o dramă pentu Anatol Șalaru. Nu a făcut nimic în aceea funcții, doar comenta pe FB sub pseudonim, îndeletnicirea preferată…
Nu avea să știe că acea funcție pe care o disprețuia profund, avea să-i aducă „gloria” la București.
𝗩𝗹𝗮𝗱𝗶𝗺𝗶𝗿 𝗣𝗹𝗮𝗵𝗼𝘁𝗻𝗶𝘂𝗰 î𝗶 𝗱ă 𝗼 𝗮𝗹𝘁ă 𝗺𝗶𝘀𝗶𝘂𝗻𝗲
Anatol Șalaru pleacă de la PL-ul lui Ghimpu, care nu îi mai putea oferi nimic, și intră sub pulpana lui Plahotniuc. În 2017, Anatol Șalaru a înființat Partidul Unității Naționale (PUN), proiect politic creat pentru a lua voturi de la #MaiaSandu și Andrei Nastase. Era de notorietate la Chișinău. Plahotniuc a gândit așa: dacă #PUN intră în Parlament, o să am un partid pe care să îl manevrez; dacă nu intră, oricum iau voturi de la Maia Sandu și Andrei Năstase, principalii adversari politici, atunci, ai lui Vladimir Plahotniuc.
Am numit atunci acest fenomen unionism plahotnicist, adică cu voie de la poliție, vorba lui Caragiale. Unii s-au supărat atunci, dar acesta era adevărul.
Se alege praful. Plahontiuc este „expulzat” de americani din RM – și partidul PUN eșuează…
𝗔𝗻𝗮𝘁𝗼𝗹 Ș𝗮𝗹𝗮𝗿𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝘀𝗺𝘂ț𝗶𝘁 î𝗺𝗽𝗼𝘁𝗿𝗶𝘃𝗮 𝗔𝗨𝗥 ș𝗶 𝗮 𝘀𝘂𝗯𝘀𝗲𝗺𝗻𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶
După campania împotriva lui George Simion din 2023, se spune că lui Anatol Șalaru i s-ar fi promis chiar un post de ambasador la Kiev. Nu s-a întâmplat. A fost trimis acasă și și-a găsit o nouă ocupație: apărarea regimului Maia Sandu. Este curios că în 2017 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐚 𝐮𝐧 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐝 𝐟𝐮𝐫𝐢𝐛𝐮𝐧𝐝 î𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐌𝐚𝐢𝐞𝐢 𝐒𝐚𝐧𝐝𝐮 ș𝐢 𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐧𝐝𝐫𝐞𝐢 𝐍ă𝐬𝐭𝐚𝐬𝐞, iar astăzi a devenit apărătorul noului regim. Mă rog.
În 2026, Anatol Șalaru primește o nouă misiune: să pună aceeași etichetă de pro-rus subsemnatului și să solicite… retragerea cetățeniei Republicii Moldova!
Motivele – delirante!
Primul „motiv” invocat este că eu aș fi cerut oprirea investițiilor românești și sprijinului în Republica Moldova.
Este, evident, fals. Am spus ceea ce eu și partidul spunem de multă vreme. Poziția AUR a fost și este că, în condiții de deficit și criză economică, ajutoarele către alte state trebuie oprite până la redresarea economică și scăderea deficitului, iar în cazul special al R. Moldova ajutoarele trebuie făcute prin #FondulMoldova, un fond de investiții transparent și eficient, despre care am vorbit, alături de actualul senator Petrisor Peiu, încă de un deceniu. Este aceeași care astăzi este proiect de lege în Parlamentul României. Am spus-o și o repet: România are o datorie morală față de Basarabia și cetățenii basarabeni și totul trebuie privit, indiferent de investiții, într-o perspectivă #identitară. Investițiile trebuie să continue, dar într-un cadru transparent și cu perspectiva #reunificării, singur proiect care poate asigura #securitatea R. Moldova astăzi împotriva Federației Ruse, așa cum în 1918 a făcut-o împotriva URSS-ului. Restul sunt povești „moldoveniste”.
De ce este nevoie de Fondul Moldova
România trebuie să-și schimbe modul de acordare a asistenței pentru Republica Moldova. Conform datelor oficiale ale Guvernului Republicii Moldova, publicate de Ministerul Finanțelor, în anul 2025 România nu a acordat granturi directe Republicii Moldova. Ultima finanțare de acest tip a fost în 2024, când, prin 11 proiecte de asistență, România a oferit granturi în valoare totală de 6,1 milioane de euro. Din această sumă, aproximativ 5,3 milioane de euro au reprezentat asistență tehnică, fonduri care nu au intrat direct în bugetul de stat.
Din punctul meu de vedere, România trebuie să aibă o abordare mult mai responsabilă decât transferul unor sume importante direct către un guvern asupra căruia planează acuzații și suspiciuni serioase privind corupția, incompetența administrativă și utilizarea clientelară a banului public. În ultimii ani au existat numeroase controverse privind salarii exorbitante, de mii sau chiar zeci de mii de euro, acordate unor persoane apropiate puterii politice. Într-un asemenea context, orice finanțare externă trebuie să fie însoțită de mecanisme solide de control și transparență.
Soluția pe care o consider potrivită este ca România să adopte modelul utilizat de multe state dezvoltate și să creeze un Fond Național de Ajutor Internațional, administrat integral de Guvernul României, după modele consacrate precum USAID (Statele Unite), GIZ (Germania) sau Sida (Suedia).
Prin intermediul acestui fond:
• prioritățile de finanțare ar fi stabilite de Guvernul României;
• proiectele ar fi selectate pe criterii clare și transparente;
• implementarea și monitorizarea utilizării banilor ar fi realizate după standardele instituțiilor românești;
• fiecare euro cheltuit ar putea fi urmărit și evaluat.
În acest fel, sprijinul României pentru Republica Moldova ar deveni mai eficient, mai transparent și mai bine orientat spre rezultate concrete: infrastructură, educație, sănătate, administrație publică, dezvoltare locală, securitate energetică și consolidarea instituțiilor.
România trebuie să continue să sprijine Republica Moldova. Însă acest sprijin trebuie oferit prin mecanisme moderne, transparente și responsabile, specifice statelor occidentale, astfel încât fiecare leu investit să producă efecte reale pentru cetățenii Republicii Moldova și să nu poată fi deturnat sau utilizat discreționar.
Revenind la Ostaf Bender
Al doilea motiv invocat de Anatol Șalaru este și mai uluitor. E legat de conferința organizată la Chișinău, pe 15 ianuarie 2026, cu ocazia lansării volumului 𝐖𝐞 𝐭𝐡𝐞 𝐏𝐞𝐨𝐩𝐥𝐞 – 𝐃𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐢 #𝐃𝐨𝐧𝐚𝐥𝐝𝐓𝐫𝐮𝐦𝐩, sub titlul „America, România și Republica Moldova în context regional”. A fost o dezbatere la care au participat experți și politicieni din România și R. Moldova (fostul ambasador în SUA Igor Munteanu, economistul Veaceslav Ioniță).
A avut loc o dezbatere despre Donald Trump, situația geopolitică, contextul internațional. Sigur, cărțile n-au ajuns pentru că au fost oprite la vama Republicii Moldova. 𝐀𝐦 𝐟ă𝐜𝐮𝐭 𝐨 𝐥𝐚𝐧𝐬𝐚𝐫𝐞 𝐟ă𝐫ă 𝐜ă𝐫ț𝐢!
Altceva este interesant. Ca orice eveniment organizat de noi la Chișinău, nu a avut invitații speciale. Am anunțat public evenimentul și a venit cine a dorit. Filosofia noastră pentru toate evenimentele de la Chișinău este ca să vină cât mai multă lume, în niciun caz să controlăm cine intră la aceste evenimente, pentru că scopul nostru este să ne expunem argumentele inclusiv adversarilor ideologici. Noi, fiind totdeauna #𝐔𝐍𝐈𝐎𝐍𝐈𝐒𝐓𝐈, mai ales astăzi făcând parte dintr-un partid #unionist, vrem să discutăm cu toată lumea, vrem ca argumentele noastre să fie auzite, mai ales de cei care nu gândesc ca noi. 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐮 𝐑. 𝐌𝐨𝐥𝐝𝐨𝐯𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐮𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐚𝐬𝐮𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐞𝐢! Și punctum.
Asta este și motivul pentru care, ca de fiecare dată, nu doar la acest eveniment, am lăsat intrarea liberă. Și a intrat acum cine a dorit. Nu ne-a interesat, pentru că noi spunem aceleași lucruri, indiferent că ne întâlnim cu amicii sau cu inamicii ideologici de moment.
Asta s-a întâmplat și pe 15 ianuarie 2026.
Astăzi, după jumătate de an, Anatol Șalaru, „viclean copil de casă”, vine cu o postare din care ne arată fotografii făcute din unghiuri diverse cu participanții la conferință, despre care spune că ar fi fost colaboratori ai rușilor sau unor servicii, sau ambasadei Federației Ruse. Poate că așa este. Habar nu avem.
Nici nu ne interesează cine sunt acei oameni. Sigur, ne simțim importanți când vedem că la un eveniment al nostru atâta lume este prezentă și atâta lume este fotografiată, ca să zic așa.
Problema este alta. De unde are acele fotografii Anatol Salaru? Cine i le-a dat? Cine l-a pus să facă această postare? De ce acum, după atâta vreme, face această postare? 𝐒̦𝐢 î𝐧 𝐜𝐞 𝐦𝐢𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐛ă𝐠𝐚𝐭, 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐮, 𝐀𝐧𝐚𝐭𝐨𝐥 Ș𝐚𝐥𝐚𝐫𝐮? Așa cum a fost pus în mai multe misiuni de-a lungul timpului, începând de la organizarea Cenaclului Mateevici, până astăzi…
𝐀𝐥 𝐜𝐮𝐢 (𝐦𝐚𝐢) 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐎𝐬𝐭𝐚𝐩 𝐁𝐞𝐧𝐝𝐞𝐫 𝐚𝐥 𝐬𝐩𝐚ț𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐨𝐯𝐢𝐞𝐭𝐢𝐜? 𝐔𝐧 „𝐢𝐝𝐢𝐨𝐭 𝐮𝐭𝐢𝐥” 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐦ă𝐜𝐚𝐫 𝐮𝐭𝐢𝐥…”, a mai scris Dungaciu.

George Simion a pierdut un proces cu Anatol Șalaru, care l-a acuzat pe liderul AUR că s-a întâlnit cu agenți ruși

Fostul ministru al Apărării din Republica Moldova Anatol Şalaru a anunțat, la finalul lunii octombrie, că liderului AUR i-a fost respins și apelul în procesul pe care i l-a intentat după ce a acuzat că George Simion s-a întâlnit la Cernăuți cu spioni ruși. Decizia nu este definitivă.n De asemnea, el acuza că liderul AUR este un „pericol la adresa siguranței și securității” României și Republicii Moldova, iar „tacticile lui par măsuri active desprinse din manualul KGB”.

Anatol Șalaru a declarat, în urmă cu patru ani, că George Simion a fost declarat „persona non grata” în Republica Moldova, după ce organele competente „au strâns probe și au observat că Simion desfășura activități ilegale și care subminau statul moldovean”.

Liderul AUR a respins acuzațiile lui Șalaru și l-a chemat pe acesta în judecată. În luna aprilie 2025, Anatol Șalaru a câștigat procesul. Ministrul a explicat atunci că, pentru el, „George Simion rămâne acelaşi trădător: lupul îmbrăcat în haine de oaie, care, sub un fals unionism, a încercat să creeze instabilitate în Republica Moldova”.