Singura localitate din România îngropată complet sub un lac toxic. În 2026, se mai vede doar turla bisericii

În 1978, un întreg sat a fost evacuat pentru a face loc ceea ce urma să devină iazul de decantare pentru cea mai mare mină de cupru din Europa. Astăzi, doar partea superioară a ceea ce a fost cândva biserica locală mai poate fi văzută ieșind deasupra apelor contaminate care au înghițit satul.

Geamăna: un sat care s-a transformat într-un lac

 Acest mic sat din vale a fost practic șters de pe fața pământului în urmă cu aproape 45 de ani. Până în prezent, nimic în afară de apă toxică și nămol nu mai acoperă ceea ce a fost cândva un sat mic, vesel și plin de viață dintr-o vale românească, relatează 3 SEAS Europe.

1978 a fost anul în care viețile a peste 1.000 de oameni urmau să se schimbe pentru totdeauna. Atrași de promisiunile unor mari câștiguri și ale unor terenuri, locuitorii din Geamăna au fost, rând pe rând, însoțiți – sau mai degrabă alungați – din locurile natale.

Câțiva kilometri, cât se anunțase inițial că urma să fie distanța dintre sat și mină, s-au transformat în sute. Oamenii au fost obligați să-și părăsească bunurile și casele, precum și întreaga viață pe care o construiseră în satul Geamăna, satul care se scufunda. Totul pentru ceea ce urma să fie, la acea vreme, cea mai mare mină de cupru din Europa.

Roșia Poieni este o mină de cupru exploatată la suprafață. Aceasta are cel mai mare zăcământ de cupru și aur din România, rezervele sale reprezentând 65% din cantitatea totală de cupru a țării.

Sătenii nu au văzut niciodată banii promiși sau, dacă i-au primit, suma a fost departe de cea promisă. Acum, doar aproximativ 20 de oameni mai locuiesc în vale, privind spre satul transformat în lac, devenit acum un spațiu de decantare pentru deșeurile reziduale provenite de la mina Roșia Poieni.

Nu mai este un sat, ci o groapă toxică

În fiecare an, lacul acoperit de nămol se extinde cu aproximativ un metru. Sute de gospodării, alături de școli și grădini, dar și cimitire, sunt acum acoperite de deșeuri toxice. De la cele mai joase zone până la cele mai înalte culmi, apa contaminată inundă frumosul sat Geamăna.

Ape de culoare roșie și albastră plutesc peste acoperișurile caselor, peste cei mai înalți copaci și peste amintirea a ceea ce a fost Geamăna și nu va mai fi niciodată. Ieșind dintre nămol și mâl, abia reușind să rămână la suprafață, se vede partea superioară a ceea ce a fost cândva un loc de întâlnire – biserica locală.