La 70 de ani, ducea o viață sedentară, dar a început să meargă pe jos de 3 ori pe săptămână. Ce s-a întâmplat după fix un an

Dacă integrezi plimbările regulate în rutina ta zilnică, acest lucru poate să producă schimbări măsurabile la nivelul creierului persoanelor în vârstă, chiar și atunci când acestea nu au mai făcut de mult timp exerciții fizice.

Deși evoluția variază de la o persoană la alta, îmbătrâniea implică transformări ce afectează diverse capacități ale organismului. Printre alți factori care contribuie la acest proces se numără starea generală de sănătate, obiceiurile zilnice, odihna și nivelul de activitate fizică.

Multă vreme, o vârstă înaintată a însemnat un declin inevitabil și progresiv. Chiar și așa, cercetările asupra creierului au oferit o mai bună înțelegere a capacității acestuia de adaptare. Această abilitate de a-și modifica conexiunile ca răspuns la experiențe și stimuli este cunoscută sub numele de neuroplasticitate și rămâne prezentă pe tot parcursul bătrâneții.

Ce se întâmplă după un an de activitate fizică, chiar și la 70 de ani

O cercetare publicată în revista Frontiers in Aging Neuroscience a analizat, deci, ce s-ar putea întâmpla la nivelul creierului în cazul adulților de vârstă mijlocie și al persoanelor în vârstă (chiar și peste 70 de ani) care au dus o viață sedentară și au început să practice activitate fizică în mod regulat.

Participanții la acest studiu aveau vârste cuprinse între 55 și 80 de ani, cu o vârstă medie de aproximativ 66 de ani. Ei au fost împărțiți în două grupuri: un grup a urmat un program de mers pe jos de trei ori pe săptămână, în timp ce celălalt grup a efectuat exerciții de stretching, de întărire musculară și de echilibru. Durata sesiunilor de mers pe jos a crescut progresiv, de la aproximativ zece minute până la 40 de minute.

Cercetătorii au studiat, de asemenea, și un grup de adulți tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, pentru a stabili un punct de referință privind funcționarea creierului. Folosind scanări prin rezonanță magnetică (RMN) — efectuate la începutul experimentului, la șase luni și după un an, aceștia au observat modul în care au evoluat conexiunile dintre diferite regiuni cerebrale.

Conexiunile dintre diverse zone au prezentat modificări

Rezultatele au indicat faptul că mersul pe jos, practicat cu regularitate, ar putea altera conectivitatea funcțională a creierului. Mai exact, grupul cel care a mers pe jos a prezentat o coordonare mai bună între regiuni situate în lobii frontali, temporali și posteriori, scrie La Razon.

Aceste conexiuni fac parte din rețele cerebrale implicate în procese precum planificarea, atenția și adaptarea la diverse situații. Această constatare este semnificativă, întrucât sugerează că exercițiile fizice nu aduc beneficii doar mușchilor, oaselor sau sistemului cardiovascular, ci pot influența și modul în care diferite zone ale creierului comunică între ele.

Totuși, trebuie făcută o precizare importantă: modificările observate în urma investigațiilor imagistice cerebrale nu s-au tradus printr-o performanță net superioară la toate testele cognitive, comparativ cu grupul care a efectuat exerciții de stretching și de echilibru. Prin urmare, nu se poate afirma că mersul pe jos, practicat timp de un an, garantează o îmbunătățire a memoriei sau a capacității de a lua decizii.

Cercetările privind conectivitatea cerebrală nu reprezintă singurul domeniu care a analizat efectele mersului pe jos la vârstă înaintată. Un studiu publicat în 2011 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) a analizat 120 de adulți în vârstă, împărțiți în două grupuri: unul a efectuat exerciții aerobice prin mers pe jos, în timp ce celălalt a realizat exerciții de întindere și tonifiere.

După un an, cercetătorii au observat că volumul hipocampului a crescut cu aproximativ 2% în grupul care a practicat mersul pe jos, în timp ce, în grupul de control, acesta a scăzut. Această regiune a creierului joacă un rol important în formarea și reactualizarea amintirilor. Mai mult, creșterea volumului său a fost asociată cu o performanță mai bună la testele de memorie spațială.

Deși ambele studii indică beneficii potențiale ale activității fizice, ele au analizat aspecte diferite ale creierului și nu trebuie confundate: unul a vizat comunicarea dintre rețelele cerebrale, în timp ce celălalt s-a concentrat pe volumul hipocampului și relația acestuia cu memoria.

Aceste rezultate subliniază importanța menținerii unui stil de viață active chiar și la 70 de ani, însă nu înseamnă că mersul pe jos garantează prevenirea declinului cognitiv, a demenței sau a bolii Alzheimer. În plus, nu se poate presupune că toată lumea va experimenta aceleași schimbări. Rzultatul depinde de numeroși factori individuali și de sănătate, mai arată sursa citată.