Leonardo Badea, prim-viceguvernator BNR: „Noua provocare a finanţelor digitale, inovaţia şi nevoia de menţinere a încrederii în infrastructura de plăţi”
Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României, vorbește, într-un editorial publicat în ZF, despre „transformarea digitală a sistemului de plăţi susţinută şi de progresul inteligenţei artificiale” și arată cum „evoluţiile din ultima perioadă întăresc ideea că ceea ce ieri era doar o inovaţie tehnologică importantă a devenit astăzi un factor care ne modelează prezentul şi aduce provocări complexe pentru viitor. Este o transformare care se vede deja în felul în care tot mai mulţi dintre noi plătim, economisim şi investim şi de care depinde, în bună măsură, modul în care economia românească îşi va valorifica potenţialul, în condiţii de siguranţă şi încredere”.
Leonardo Badea susține că un indicator al acestei transformări este amploarea plăţilor electronici și arată că, potrivit statisticilor Băncii Centrale Europene, în a doua jumătate a anului 2025, în zona euro au fost efectuate peste 83 de miliarde de plăţi fără numerar, cu aproape 7% mai multe decât cu un an înainte. „Înseamnă, pentru o populaţie de aproximativ 350 milioane de locuitori ai zonei euro şi raportate la cele 184 de zile ale semestrului al doilea 2025, în medie statistică, mai mult de o plată pe zi pentru fiecare locuitor”.
Ritmul este în creștere și în România, susține el:
„În România, numărul de plăţi zilnice per locuitor este încă la aproximativ jumătate din media zonei euro, dar ritmul de creştere este de peste cinci ori mai alert: în aceeaşi perioadă, numărul plăţilor fără numerar s-a majorat cu peste 37%. În acest context, securitatea infrastructurilor digitale devine o condiţie esenţială pentru buna funcţionare a economiei.
Acest lucru este cu atât mai relevant cu cât popularitatea activelor digitale în România este importantă. La nivel naţional, rata de adopţie a criptoactivelor în rândul populaţiei de 18-64 de ani a fost estimată la 14,9 la sută pentru anul 2025, una dintre cele mai ridicate la nivel european. În plus, conform unor estimări preliminare, deţinerile totale de criptoactive ale populaţiei ar înregistra o valoare de până la 12,9 miliarde euro.
La prima vedere, cele două teme ale conferinţei par distincte. Ele sunt, de fapt, faţete diferite ale aceleiaşi problematici. Pentru a susţine această afirmaţie, aş începe cu o observaţie simplă. Istoria banilor este, în fond, o istorie a încrederii şi a felului în care aceasta a fost garantată: mai întâi prin pecetea bătută pe monedă, apoi prin semnătura de pe bancnotă, iar mai târziu prin banca centrală şi prin sistemele de plăţi pe care ne bazăm în fiecare zi. Fiecare inovaţie monetară a trebuit să răspundă, mai devreme sau mai târziu, la aceeaşi întrebare: cine garantează că ceea ce primesc astăzi va valora la fel şi mâine şi că nimeni nu mi-l poate lua pe nedrept?”.
În opinia prim-viceguvernatorului, registrele distribuite, activele tokenizate, stablecoins şi monedele digitale ale băncilor centrale nu schimbă această întrebare, ci schimbă doar locul în care trebuie căutat răspunsul.
„Iar acest răspuns depinde astăzi, într-o măsură tot mai mare, de rezilienţa infrastructurilor digitale şi de securitatea cibernetică”, susține specialistul în economie.
În continuare, Leonardo Badea arată și cum inteligenţa artificială poate deveni un aliat important în securitatea cibernetică.
„Vedem cu toţii că tehnologia registrelor distribuite a ieşit din mediul de test şi este astăzi prezentă în produse şi funcţionalităţi tot mai utilizate. Potrivit (ESMA), valoarea acţiunilor tokenizate a crescut de la aproximativ 300 de milioane de euro la sfârşitul anului 2024 la circa 1,9 miliarde de euro în iunie 2026, adică de peste şase ori în 18 luni. Piaţa rămâne încă redusă în raport cu pieţele tradiţionale, dar dinamica ei arată viteza transformării.
În paralel, potrivit raportului de stabilitate financiară publicat luna aceasta de Rezerva Federală, capitalizarea globală a pieţei stablecoin-urilor se plasează la aproximativ 310 miliarde de dolari. Aproape întreaga valoare este denominată în dolari americani, iar două monede stabile, USDT, emisă de Tether, şi USDC, emisă de Circle, concentrează împreună circa 85% din piaţă. Prin comparaţie, monedele stabile ancorate la euro au o capitalizare de aproximativ 822 de milioane de dolari, sub 0,3% din volumul pieţei americane. Dimensiunea acestei pieţe şi concentrarea ei în jurul câtorva emitenţi pun în evidenţă importanţa guvernanţei, a transparenţei şi a administrării riscurilor. Cei mai mulţi emitenţi de instrumente tokenizate sunt deocamdată din Asia, iar Statele Unite avansează rapid, mai ales prin tokenizarea titlurilor de stat şi prin stablecoin-uri. Europa are propriile platforme şi un cadru de reglementare dedicat, iar întrebarea care se pune acum este cum îşi poate pune în valoare aceste avantaje.
Un pas important a fost făcut la 21 septembrie, când Eurosistemul a pus în funcţiune Pontes, o punte între noile platforme şi sistemul de plăţi al băncilor centrale din zona euro. Până atunci, cine cumpăra un titlu emis pe o platformă de active tokenizate îl plătea fie separat, prin sistemele clasice, fie cu instrumente digitale emise de entităţi private, cum sunt stablecoins. Prin această soluţie, decontarea poate fi realizată în bani de bancă centrală.
Pontes se sprijină pe o experienţă de testare substanţială. În 2024, Eurosistemul a implicat 64 de participanţi în zeci de teste şi experimente privind decontarea în bani de bancă centrală a tranzacţiilor înregistrate pe registre distribuite, cu tranzacţii în valoare de aproape 1,6 miliarde de euro. Pe aceste rezultate s-a construit trecerea de la testare la utilizarea efectivă.
Aici se întâlnesc cele două teme ale conferinţei. Atunci când o tehnologie trece de la pilot la infrastructură, se schimbă natura riscurilor ei. Dacă într-un experiment un incident rămâne o lecţie de învăţat, o infrastructură pe care piaţa se bazează zi de zi cere, de la bun început, un cu totul alt nivel de pregătire. De exemplu, o analiză recentă a ESMA avertizează că, în majoritatea cazurilor, tokenul nu are aceleaşi caracteristici ca acţiunea propriu-zisă, ci reprezintă o creanţă asupra unui intermediar care o deţine. În plus, în multe structuri, tokenul se transferă pe registrul distribuit, în timp ce banii se decontează încă în afara lui. Acest decalaj este o sursă de risc; de aceea, soluţiile precum Pontes urmăresc să îl închidă, deocamdată pentru tranzacţiile dintre instituţii.
De asemenea, să nu uităm că digitalizarea adaugă o nouă dependenţă, de un număr restrâns de furnizori de tehnologie, de la servicii cloud la soluţii de custodie a cheilor criptografice. În acest context, rezilienţa unei instituţii financiare depinde tot mai mult de soliditatea fiecărei verigi din lanţul ei de furnizori.
Aşadar se reconfirmă, una dintre lecţiile importante pe care atât comunitatea financiară, cât şi cea de securitate cibernetică le cunosc bine: riscul nu dispare, ci se transformă. Se mută în contracte, la noi tipuri de instituţii, în detaliile noilor tehnologii, în sistemele criptografice. Fiecare dintre aceste puncte de legătură devine o posibilă suprafaţă de atac. De aceea, într-un mediu în care o tranzacţie validată este, de regulă, ireversibilă, prevenţia este o parte importantă a strategiei de apărare.
În acest demers, inteligenţa artificială poate deveni un aliat important. Ea poate ajuta la verificarea codului contractelor inteligente înainte ca acestea să fie puse în funcţiune, la monitorizarea în timp real a tranzacţiilor, pentru a semnala tiparele neobişnuite, şi la prelucrarea documentaţiei necesare. Procesul poate deveni astfel mai rapid şi mai sigur – cu o condiţie: ca algoritmii să fie, la rândul lor testaţi şi supravegheaţi, pentru că aceleaşi capabilităţi stau şi la îndemâna celor care caută vulnerabilităţi pentru a le exploata.
Această dublă utilizare a inteligenţei artificiale devine tot mai relevantă pentru securitatea cibernetică. Modelele cele mai avansate pot identifica şi exploata vulnerabilităţi cu o eficienţă sporită, schimbând amploarea şi natura riscurilor. Numărul vulnerabilităţilor software publicate la nivel global în primele trei trimestre ale anului 2026 a depăşit deja totalul anului anterior. În peste 70% din cazuri, exploatarea lor a început aproape imediat după publicare, lăsând foarte puţin timp pentru remediere. Aceste evoluţii au determinat Comitetul European pentru Risc Sistemic să emită, în iunie 2026, un avertisment privind riscurile cibernetice sistemice asociate acestor modele”, spune acesta.
Leonardo Badea continuă:
„Toate aceste evoluţii readuc în centrul atenţiei rolul banilor publici.
Banca centrală a Suediei, o ţară în care rolul numerarului în plăţile de zi cu zi s-a redus foarte mult în ultimii ani, a informat în octombrie Parlamentul că evoluţiile din piaţa plăţilor şi contextul geopolitic readuc în discuţie proiectul privind coroana suedeză digitală.
Riksbank nu s-a pronunţat asupra oportunităţii emiterii, dar a subliniat că pregătirile legislative durează ani şi trebuie începute din timp. Argumentul invocat ţine, în esenţă, de rezilienţa sistemului de plăţi: într-o societate care apelează rar la numerar, plăţile depind aproape în întregime de infrastructura digitală, iar capacitatea acesteia de a funcţiona în orice împrejurare devine o componentă a securităţii naţionale.
Aceeaşi logică se regăseşte în proiectul euro digital. În iulie, Parlamentul European şi-a adoptat mandatul de negociere, iar Banca Centrală Europeană a selectat 36 de furnizori de servicii de plată pentru un program pilot de douăsprezece luni, care va începe în a doua jumătate a anului viitor. Eurosistemul urmăreşte să fie pregătit pentru o posibilă primă emisiune în 2029, condiţionată de adoptarea cadrului legislativ. Funcţionarea offline, complementaritatea cu numerarul şi cu soluţiile private, precum şi limitele de deţinere, gândite astfel încât moneda digitală să completeze depozitele bancare, nu să le înlocuiască, ţin de acelaşi principiu: o monedă publică digitală trebuie să fie, înainte de toate, sigură şi rezilientă, nu doar ieftină şi accesibilă.
Poziţia Parlamentului European prevede ca băncile şi furnizorii de servicii de plată din statele membre din afara zonei euro să poată distribui euro digital. Dacă prevederea se va regăsi în forma finală a regulamentului, subiectul va deveni unul concret şi pentru piaţa din România. Avem, aşadar, tot interesul să rămânem aproape de aceste dezbateri şi să ne pregătim din timp.
Pregătirea priveşte însă şi capacitatea sistemului financiar de a face faţă unor incidente cibernetice. Într-un context în care tensiunile geopolitice şi progresul rapid al tehnologiei sporesc aceste ameninţări, Banca Naţională a României a derulat un exerciţiu macroprudenţial de testare la stres a instituţiilor de credit din perspectivă cibernetică, în colaborare cu Banca Centrală Europeană şi cu alţi parteneri strategici. Exerciţiul a urmărit modul în care băncile îşi pot continua activitatea atunci când un incident cibernetic le afectează sistemele informatice principale. A fost evaluată şi capacitatea lor de reacţie în situaţia în care principalul canal de comunicare devine indisponibil, în timp ce pe reţelele sociale se răspândesc ştiri negative. Este o situaţie în care dificultăţile operaţionale pot deveni rapid o problemă de încredere.
Rezultatele arată că băncile participante dispun de planuri de continuitate a activităţii şi de centre operaţionale de securitate, ceea ce demonstrează atenţia sporită acordată acestui risc. Dar nu este suficient. Exerciţiul a evidenţiat şi faptul că un atac cibernetic poate amplifica semnificativ retragerile de depozite şi poate genera deficite importante de lichiditate în sectorul bancar, dacă băncile şi autorităţile nu iau măsuri suplimentare.
O altă constatare importantă priveşte dependenţa de furnizorii de tehnologie. Dacă un furnizor care susţine funcţii critice devine indisponibil, efectele se pot transmite rapid asupra operaţiunilor băncilor şi a serviciilor oferite clienţilor, mai ales atunci când înlocuirea lui este dificilă.
De aceea, pregătirea trebuie să acopere atât prevenirea şi detectarea atacurilor, cât şi reacţia la un incident şi restabilirea serviciilor afectate. Testarea periodică şi supravegherea furnizorilor terţi sunt esenţiale în acest demers. Miza este limitarea efectelor asupra clienţilor, asupra sectorului bancar şi, în cele din urmă, asupra economiei. Încrederea se construieşte prin reguli clare, prin instituţii credibile şi prin sisteme pe care le protejăm împreună. Este, dacă vreţi, o infrastructură care nu poate fi tokenizată. Cu cât infrastructura financiară devine mai rapidă şi mai interconectată, cu atât rezilienţa şi încrederea devin mai importante pentru stabilitatea financiară. Nu este suficient să măsurăm viteza inovaţiei; trebuie să evaluăm şi capacitatea instituţiilor de a administra riscurile pe care aceasta le generează”, mai spune acesta.