Meseria respectabilă de pe vremea lui Ceaușescu, dar care a dispărut de tot în România în 2026

Pe vremea aceea nu neapărat ceușistă, apa minerală era un lux sau se găsea greu, așa că majoritatea oamenilor foloseau sifoane. Sifonarul era omul care deținea un mic atelier (de multe ori un chioșc de cartier) unde „încărca” buteliile de sticlă cu apă sub presiune și dioxid de carbon.

De ce a dispărut? Apariția PET-urilor: După Revoluție, piața a fost invadată de sucuri și apă minerală la sticle de plastic ieftine și ușor de transportat.

Tehnologia: Ritualul de a merge cu plasa de sifoane la „umplut” a devenit ineficient și demodat. Termenul de sifonar, peiorativ, se referea și la delatorii/colaboratorii Miliției sau Securității comuniste, sau pur și simplu la pârâciosul abject, a nu se cofunda…

Alte meserii dispărute

• Dactilografa: Batea texte la mașina de scris în instituții. A fost înlocuită de computere.
  Tăietorul de gheață: Înainte de frigiderele moderne, tăia blocuri de gheață din lacuri pentru a fi folosite în „ghiațare”.
• Ascuțitorul de cuțite, sau tocilarul: Mergea prin cartiere și striga, având un aparat mobil pe care ascuțea unelte.
• Lăptarul: Cel care lăsa sticlele de lapte la ușa blocului sau la centrele de colectare dis-de-dimineață.

Recomandarea autorului: Meserii dispărute care astăzi par ciudate, dar altădată erau esențiale. Rolul lor în viața de zi cu zi