Psihologii spun că cei care preferă să stea retrași într-un colt la ședințe sau în transportul comun au această trăsătură de caracter
Acesta este un obicei al persoanelor introvertite, metodice, cu un mare simț al ordinii, care își caută propriul spațiu, scrie El Economista.
Poate fi ciudat să găsești pe cineva care nu preferă să stea pe scaunele din spate sau din colț în transportul în comun, la întâlniri, la cinema sau la teatru. Dincolo de o simplă ciudățenie, experții sugerează că acest obicei ar putea fi legat de persoane cu o serie de caracteristici specifice.
Psihologii sugerează că persoanele care aleg aceste spații specifice tind să se simtă mai confortabil atunci când nu sunt complet expuse. De exemplu, statul în centru creează o senzație mai mare de spațiu, iar dacă sunt prezente și alte persoane, este posibil să percepem că atenția este concentrată asupra acelui loc anume.
Dar colțul oferă o senzație de spațiu personal, fără izolare completă. În plus, faptul că te afli lângă o singură persoană sau chiar lângă nimeni, încurajează poziții mai relaxate: te poți relaxa, întinde sau mișca ușor fără a-i deranja pe ceilalți.
O decizie luată în copilărie
Cu toate acestea, în alte cazuri, această alegere provine dintr-o decizie luată cu mult timp în urmă, chiar și în copilărie. De exemplu, în familii, este obișnuit ca fiecare persoană să aibă propriul loc la masă, unde stă mereu, și chiar pe canapea. În general, alegerea mereu a aceluiași loc oferă un sentiment de securitate, control și, bineînțeles, este și un semn de identitate.
Acest fenomen este condus de un instinct primar de a determina „care este teritoriul nostru”. Este vorba despre apărarea spațiilor pe care le considerăm parte a „casei” noastre. Datorită acestui fapt, nivelurile de stres și anxietate sunt reduse, deoarece oferă acel sentiment de securitate.
Repetarea gestului și integrarea lui în rutină determină creierul să îl asocieze cu relaxarea și odihna, permițându-i să se deconecteze mai rapid de agitația vieții de zi cu zi. În orice caz, este un obicei caracteristic persoanelor introvertite, metodice, cu un puternic simț al ordinii. Totuși, asta nu implică în niciun fel un instrument de diagnostic psihologic.
Autorul recomandă: