Secretul cutremurului din 2011 din Japonia care a dus la închiderea centralei nucleare Fukushima, descoperit la aproape 8.000 de metri sub apă

În martie 2011, Japonia a fost lovită de unul dintre cele mai puternice cutremure înregistrate vreodată. Zeci de mii de oameni au murit, un tsunami uriaș a lovit coasta, iar centrala nucleară de la Fukushima a fost avariată grav. Potrivit unui nou studiu publicat de Science, cutremurul a fost amplificat de un strat moale de argilă alunecoasă.

Ani la rând, oamenii de știință au încercat să înțeleagă de ce acest cutremur a fost atât de puternic. Probele scoase acum la suprafață au arătat ceva surprinzător. Cutremurul nu s-a produs într-un strat masiv de rocă dură, așa cum se credea, ci într-un strat subțire de argilă moale, aflat la aproape 8.000 de metri sub nivelul mării.

Stratul are doar 25-30 de metri grosime, iar în interiorul lui, planul de rupere a avut chiar un centimetru. Cu toate acestea, a permis o alunecare uriașă, de 50-70 de metri, de-a lungul faliei. Această mișcare a ridicat brusc fundul mării și a declanșat tsunami-ul devastator.

Ce știm despre cutremurele mari

Cutremurele apar atunci când plăcile tectonice ale Pământului încearcă să alunece una pe lângă alta. Mișcarea este blocată mult timp, presiunea crește, iar la un moment dat energia se eliberează brusc. Cutremurul din Japonia, produs sub Oceanul Pacific, a fost al patrulea cel mai puternic măsurat vreodată. Modelele existente nu au reușit să explice pe deplin acest lucru.

Pentru a găsi răspunsuri, o echipă internațională de geologi a pornit, în 2024, într-o misiune specială. Cu nava de foraj Chikyu, cercetătorii au ajuns deasupra Gropii Japoniei și au forat adânc în fundul oceanului, exact în zona unde se întâlnesc plăcile tectonice.

Până acum, oamenii de știință credeau că cele mai mari mișcări apar la cele mai mari adâncimi ale plăcilor tectonice. În cazul cutremurului din 2011, situația a fost inversă. Cea mai mare alunecare a avut loc într-o zonă superficială.

O argilă formată în milioane de ani

Argila descoperită s-a format foarte lent. Particule microscopice s-au așezat pe fundul Oceanului Pacific timp de aproximativ 130 de milioane de ani. Pe măsură ce placa Pacificului s-a deplasat spre vest, acest strat a ajuns sub Japonia.

Placa se mișcă cu aproximativ 10 centimetri pe an. În timp, argila a ajuns prinsă între straturi mult mai dure de rocă. Tocmai această combinație a transformat-o într-o linie naturală de ruptură.

În acea zonă, tensiunea s-a acumulat sute de ani. Cutremurele mari au fost rare, iar energia s-a strâns treptat. Când ruptura a avut loc, rezistența mică a argilei a permis o mișcare mult mai mare decât în alte zone.

Rezultatul a fost un cutremur extrem de violent

Cercetătorii spun că aceste informații pot ajuta la identificarea zonelor unde cutremurele pot deveni deosebit de periculoase. O parte din pagubele din 2011 ar fi putut fi evitate, susțin aceștia. La acea vreme, autoritățile nu au ajuns la un acord în ceea ce privește înălțimea digurilor de protecție.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Repornirea celei mai mari centrale nucleare din lume a fost suspendată la doar câteva ore după pornire. Care a fost motivul
• Japonia, gata de repornirea celei mai mari centrale nucleare din lume, la aproape 15 ani de la dezastrul de la Fukushima