Credința în supranatural nu a dispărut în lumea modernă. Un studiu arată că fantomele continuă să fascineze oamenii, chiar și într-o societate tot mai orientată spre știință

Un studiu realizat în SUA a arătat că persoanele care păstrează legătura cu religia, dar susțin totodată știința și gândirea rațională, fără a se supune autorității religioase, tind să creadă mai mult în fenomene magice, precum fantomele și blestemele.

Cercetătorii au dorit să înțeleagă ce se întâmplă cu credințele în supranatural pe măsură ce instituțiile religioase își pierd influența. Atunci când oamenii pun la îndoială învățăturile bisericii, renunță oare și la ideea de fantome, blesteme și forțe invizibile? Sau încep să-și aleagă singuri credințele?

Sociologii Paul Froese, de la Universitatea Baylor, și Isaiah King, de la Universitatea Carson-Newman, împreună cu Ruiqian Li, de la American University, au analizat aceste aspecte examinând răspunsurile a 1.812 adulți, colectate în cadrul sondajului „Baylor Religion Survey” din 2025, potrivit Science Alert.

Institutul Gallup a colectat răspunsurile online și prin poștă, în perioada ianuarie-martie. Datele au fost ponderate pentru a reflecta mai fidel populația adultă a Statelor Unite.

Echipa a analizat o perspectiv pe care au numit-o „raționalism secular”

Acest indicator combină convingerea că știința este singura cale de a înțelege toate aspectele lumii cu un accent pe rațiune și experiența umană în luarea deciziilor morale, pe interpretarea independentă a învățăturilor spirituale și pe un dezinteres față de discuțiile religioase.

Un scor ridicat la acest capitol nu a însemnat neapărat ruperea tuturor legăturilor cu religia. Unii dintre participanți continuau să creadă în Dumnezeu, să se identifice cu o religie sau să participe la slujbe religioase.

Cercetătorii au comparat aceste viziuni cu trei categorii de credințe în supranatural. Ei au evaluat separat miracolele, magia și superstițiile cotidiene, făcând distincția între credințele care implică o intervenție divină și cele care nu necesită existența unei divinități sau a unei doctrine religioase comune.

Scorul lor pentru „magie” a inclus credința în fantome, blesteme, spirite care locuiesc în obiecte, comunicarea cu morții, prezicerea viitorului și magia în sine. Superstițiile au inclus obiceiuri precum evitarea cuvintelor care ar putea „aduce ghinion” unui rezultat dorit. Răspunsurile au arătat că persoanele cu scoruri mai ridicate la capitolul raționalism secular erau mai puțin predispuse să creadă în miracole. În schimb, scorurile lor în ceea ce privește magia și superstițiile au fost mai mari.

Ce au descoperit cercetătorii

Analizând mai atent, cercetătorii au descoperit că asocierea dintre raționalismul secular și o credință mai puternică în magie a apărut în rândul persoanelor care și-au păstrat legăturile religioase. Aceeași asociere nu a fost la fel de evidentă în cazul necredincioșilor, al persoanelor fără apartenență religioasă și al celor care nu au participat niciodată la slujbe religioase.

În prezentarea rezultatelor, Li a descris diferențele existente în rândul persoanelor care cred în Dumnezeu. Aproximativ 40% dintre cei care îmbrățișează raționalismul secular au înclinat spre credința în magie, comparativ cu 19% dintre cei care resping această perspectivă.

Explicația cercetătorilor se concentrează pe distincția dintre credința personală și autoritatea instituțională. O comunitate religioasă ar putea accepta miracolele, respingând în același timp ghicitul sau încercările de a comunica cu spiritele. Un membru al comunității, care are încredere în propria judecată în chestiuni spirituale, ar putea, totuși, să adopte astfel de idei.

Această independență ar putea permite persistența credințelor supranaturale pe măsură ce încrederea în autoritatea religioasă slăbește. Răspunsurile din cadrul sondajului susțin această posibilitate, deși studiul nu a analizat direct modul în care oamenii și-au format convingerile.

Studiul are și limitări

Pentru sociologi, aceste rezultate sugerează că punerea la îndoială a autorității religioase nu înseamnă întotdeauna abandonarea credințelor supranaturale.

Pentru a înțelege în ce cred oamenii, cercetătorii trebuie, poate, să privească dincolo de apartenența religioasă și să ia în considerare modul în care indivizii îmbină credința, încrederea în știință și propriile judecăți spirituale. Două persoane care frecventează aceeași biserică pot avea idei foarte diferite despre ce forțe invizibile există.

Rezultatele nu demonstrează că încrederea în știință generează o gândire de tip magic. De asemenea, indicatorul de raționalism nu a reprezentat un test al cunoștințelor științifice sau al capacității de raționament.

În plus, sondajul a vizat doar adulți din Statele Unite și a surprins opiniile acestora într-un anumit interval de timp. Acesta nu poate indica dacă credințele în magie devin mai frecvente sau mai rare. Li a menționat că unele grupuri de comparație au fost de dimensiuni reduse.

Urmărirea acelorași persoane în timp ar putea dezvălui modul în care credințele lor supranaturale se modifică în paralel cu evoluția relației lor cu religia.