Un nou studiu ar putea fi cheia descoperirii vieții pe alte planete. O moleculă purtătoare de oxigen, prezentă pe o exoplanetă-gigant pentru prima dată
O echipă internațională de astronomi condusă de un cercetător de la Centrul de Astrobiologie și Universitatea Queen’s Belfast, inclusiv cercetători de la Trinity College Dublin, a detectat prezența unei molecule purtătoare de oxigen în atmosfera WASP-33b în atmosfera unei planete extrasolare (o planetă care orbitează o stea, alta decât Soarele nostru )
Această planetă este așa-numita „ultra-fierbinte Jupiter”, o planetă gigantică gazoasă care orbitează steaua gazdă mult mai aproape de Mercur, orbitează în jurul Soarelui și, prin urmare, atinge temperaturi atmosferice de peste 2.500 ° C, potrivit innovationnwnetwork.
Cercetătorul principal cu sediul la Centrul de astrobiologie și la Universitatea Queen’s Belfast, dr. Stevanus Nugroho, a declarat:
„Aceasta este prima dovadă directă a oxigenului în atmosfera unei planete dincolo de sistemul solar. Aceasta arată nu numai că astronomii pot detecta această moleculă în atmosfere de exoplanetă, dar și că pot începe să înțeleagă chimia detaliată a acestei populații planetare.”
Un studiu a descoperit prezența unei molecule purtătoare de oxigen în atmosfera WASP-33b
În atmosfera Pământului, OH este produs în principal prin reacția vaporilor de apă cu oxigenul atomic. Este un așa-numit „detergent atmosferic” și joacă un rol crucial în atmosfera Pământului pentru purificarea gazelor poluante care pot fi periculoase pentru viață (de exemplu, metan, monoxid de carbon). Se crede că majoritatea OH din atmosfera WASP-33b a fost produsă prin distrugerea vaporilor de apă din cauza temperaturii extrem de ridicate.
„Vedem doar un semnal provizoriu și slab de la vaporii de apă în datele noastre, care ar susține ideea că apa este distrusă pentru a forma hidroxil în acest mediu extrem”, a explicat dr. Ernst de Mooij de la Queen’s University Belfast, co-autor la acest studiu. Pentru a face această descoperire, echipa a folosit instrumentul InfraRed Doppler (IRD) la Telescopul Subaru cu diametrul de 8,2 metri situat în zona de vârf a Maunakea din Hawai`i (aproximativ 4.200 m deasupra nivelului mării). Acest nou instrument poate detecta atomii și moleculele prin „amprentele spectrale”, seturi unice de caracteristici de absorbție a întunericului suprapuse peste curcubeul de culori (sau spectru) care sunt emise de stele și planete. Pe măsură ce planeta orbitează în jurul stelei sale gazdă, viteza sa față de Pământ se schimbă în timp.
„Un al doilea Pământ”
Echipa a reușit să detecteze radicalul hidroxil (OH), una dintre cele mai dominante molecule purtătoare de oxigen găsite la temperaturi ridicate, pentru prima dată în atmosfera unei exoplanete.
Această moleculă specială se găsește în atmosfera Pământului atunci când vaporii de apă reacționează cu oxigenul atomic, o formă mult mai pură și mai volatilă a gazului pe care îl respirăm, care reprezintă 96% din orbita inferioară a Pământului.
Pe Pământ, OH joacă un rol crucial în minimizarea schimbărilor climatice, acționând ca un „detergent” care descompune acumularea de gaze nocive cu efect de seră în atmosferă.
Dr. Neale Gibson, profesor asistent la Trinity College Dublin și coautor al acestei lucrări, a declarat: „Știința planetelor extrasolare este relativ nouă și un obiectiv cheie al astronomiei moderne este explorarea în detaliu a atmosferelor acestor planete și, în cele din urmă, căutarea pentru exoplanete „asemănătoare Pământului” – planete ca ale noastre. Fiecare nouă specie atmosferică descoperită ne îmbunătățește în continuare înțelegerea exoplanetelor și a tehnicilor necesare studierii atmosferelor lor și ne duce mai aproape de acest obiectiv.”
Profesorul Chris Watson, de la Universitatea Queen’s Belfast, un coautor al acestui studiu, continuă:
„În timp ce WASP-33b poate fi o planetă gigantică, aceste observații sunt baza de testare pentru facilitățile de generație următoare, cum ar fi Telescopul de treizeci de metri și cel extrem de european Large Telescope în căutarea biosemnăturilor pe lumi mai mici și potențial stâncoase, care ar putea oferi indicii pentru una dintre cele mai vechi întrebări ale omenirii: „Suntem singuri în univers??”