Un zidar experimentat din Spania a dezvăluit ce SALARIU are în 2025 și vorbește de o „criză” care afectează sectorul construcțiilor din această țară
Un zidar din Spania, cu experiență, a dezvăluit – într-un interviu realizat de influencerul Adrián G. Martín – ce salariu are în 2025 și a tras un semnal de alarmă asupra unei „crize” care afectează sectorul construcțiilor.
Protagonist este Pascual, șef de șantier și fiu de zidar, care descrie cum s-a schimbat profesia în ultimii ani: venituri mult mai mici, condiții de muncă dure și o generație tânără care nu mai vrea să urmeze această meserie.
Sectorul construcțiilor, care odată era motorul care susținea mii de familii, se confruntă astăzi cu un deficit dublu. Pe de-o parte lipsesc locuințele necesare, pe de alta lipsește mâna de lucru calificată pentru a le construi.
Pascual spune că meseria „s-a devalorizat” și că, din cauza salariilor mici, devine tot mai puțin atractivă pentru tineri, relatează elconfidencial.com.
„Îngheți de frig, te topești de cald, îți rupi spatele… La final, toți suntem terminați. Sunt zile în care trebuie să mutăm între 50 și 100 de saci, iar fiecare sac cântărește 25 de kilograme. Înainte cântăreau 50, dar reglementările i-au limitat, fiindcă era o nebunie pentru spate. Toată ziua stai aplecat, ridici greutăți, și când ajungi acasă, cel mai tare te dor genunchii și spatele”, mărturisește zidarul.
Dar principala nemulțumire a sa este legată de salarizare. Potrivit acestuia, „înainte de criză, un zidar putea câștiga 3.000 sau 4.000 de euro pe lună, dar acum, cu noroc, iei 1.200 de euro”. În cel mai bun caz, „un muncitor calificat poate lua între 1.500 și 1.600 de euro, iar un șef de echipă, cel mult 1.800”.
Pascual a comparat zidăria și cu alte meserii: „Un mecanic îți cere 34 sau 40 de euro pe oră, dar un zidar nu primește mai mult de 20 și ceva, iar munca noastră e mult mai periculoasă.”
De asemenea, el a vorbit și despre riscurile de pe șantier, despre care spune că sunt reale: „Este o meserie periculoasă. Dacă nu știi ce faci sau nu iei măsuri de precauție, îți pui viața în joc. Schele, polizoare, compresoare… poți avea un accident grav în orice moment”.
El precizează că, deși condițiile de siguranță s-au îmbunătățit, consecințele efortului rămân: „înainte, toți gletuitorii și zidarii ajungeau cu spatele distrus”.
Iar un efect imediat al acestor realități, potrivit acestuia, este lipsa unei noi generații de meseriași: „Nu mai sunt tineri spanioli care să vrea să fie zidari”, afirmă Pascual. „Văd că majoritatea preferă alte locuri de muncă, unde câștigă la fel sau mai bine și nu își distrug spatele”.
Pascual explică și motivele pentru care tinerii evită ucenicia: „De obicei, vin oameni din afară, pentru că cei de aici nu mai vor să lucreze în construcții. Lipsesc profesioniști care chiar știu meserie. Înainte, când începeai, lucrai ca necalificat, aproape gratis, doar ca să înveți meseria. Acum nimeni nu vrea să facă acel efort. Tinerii vor să înceapă câștigând ca un meseriaș, dar nu știu nici măcar să pună o cărămidă. Dacă nu le ușurezi tinerilor procesul de învățare, meseria moare. Dar nici pentru patroni nu este rentabil să angajeze pe cineva care încă nu produce, cu toate costurile pe care asta le implică”.