Unde au dispărut banii din PNRR destinați noilor centrale pe gaze? România și-a închis centralele pe cărbune în ritm galopant, dar nu a pus nimic în loc. 20 milioane de euro s-au dus pe apa sâmbetei

România și-a închis centralele pe cărbune ca jalon din PNRR, o decizie care a contribuit la actuala stare de alertă energetică. În locul lor trebuia să construiască centrale pe gaze, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. Practic, am închis centralele pe cărbune înainte să realizăm înlocuitorii pe gaze, dar banii au fost cheltuiți. Documentele care arată unde au fost redirecționate sumele alocate inițial asigurării unor noi centrale în locul celor pe cărbune, considerate prea poluante.

Statul și-a luat un agajament ferm în fața Comisiei Europene că va asigura noi capacități termoelectrice care să respecte normele UE. Însă, așa cum ne-a obișnuit în cazul fondurilor europene, banii s-au pierdut pe povara administrativă și birocratică a oamenilor conectați la resurse.

20 de milioane euro pentru politruci, studii de fezabilitate și birocrație

• Statul a cheltuit circa 20 de milioane de euro pe societăți de proiect, consilii de administrație populate cu politruci, directori, sedii, secretare, studii și hârtii care n-au produs niciun megawatt, arată un studiu al Asociației Energia Inteligentă (AEI).

• În prezent, confruntați cu cea mai gravă criză energetică de după 1989, decidenții cer salvarea vechilor grupuri de cărbune.
• Însă, așa cum arată datele oficiale, în locul tranziției energetice promise și asumate la Bruxelles, statul a construit o administrație completă și bine plătită în jurul unor centrale inexistente.
• PNRR a impus ca jalon asumat de Cristian Ghinea, fostul ministru al Proiectelor Europene, închiderea unităților pe cărbune. Însă nu a finanțat direct centralele pe gaze de la Turceni și Ișalnița.

Ce capacități pe cărbune au fost dezafectate prin jalonul PNRR

Comisia Europeană confirmă că România a raportat dezafectarea celor 1.695 MW în cadrul primei cereri de plată PNRR. Comisia Europeană – proiectele PNRR România.

Potrivit asociației, cele 1.695 MW sunt identificate exact în documentația care a fundamentat OUG 108/2022: Turceni 3, Ișalnița 8 și 5 grupuri de la Mintia.

De ce întârzie proiectele centralelor pe gaze de la Turceni și Ișalnița

România și-a asumat, în egală măsură, înlocuirea termocentralelor care aveau cărbunele ca materie primă cu unele pe gaze, de ultimă generație. Iată planul la care s-a angajat guvernul la Bruxelles:

După cum se poate constata analizând tabelul de mai sus, cu puține exceoții, centralele promise nu au mai fost construite. Doar centralele de la Ișalnița și Turceni au intrat în circuitul de licitare a lucrărilor, însă se invocă permanent motive pentru a fi blocate. 

Situația financiară reală de la Turceni și Ișalnița

Contractul de finanțare pentru Turceni a fost semnat la 17 iulie 2023, grant de aproximativ 831,4 milioane lei, reprezentând aproximativ 50% din valoarea inițială de 1,66 miliarde lei. Pentru Ișalnița, contractul a fost semnat la 23 februarie 2024, grant de 1,259 miliarde lei, față de un cost inițial eligibil de aproximativ 2,51 miliarde lei.

Comparația esențială: ce s-a închis și ce trebuia construit

Proiectul adoptat de Senat la 4 august 2026 nu nominalizează anumite centrale. Amendamentul este redactat general: nicio capacitate pe lignit sau huilă nu poate fi retrasă înainte ca înlocuitorul să fie pus efectiv în funcțiune și să asigure aceeași putere disponibilă.

Totuși, efectul imediat urmărit privește în principal două grupuri ale Complexului Energetic Oltenia, Grupul 6 Rovinari si Grupul 4 Turceni (care nu mai are licenta de functionare). Fiind redactată general, legea ar putea împiedica și închiderea celorlalte capacități pe cărbune atât timp cât nu există înlocuitori funcționali.

Întârzierea ne mai costă aproape 2 miliarde de lei

România a legat juridic și financiar închiderea a 3.780 MW pe cărbune de perspectiva construirii unor noi capacități. Însă cele două centrale pe gaze ale CE Oltenia însumează numai 1.325 MW. Nici acestea nu au fost construite.

Însă ce este nai grav, atrag atenția specialiștii:

• PNRR a conținut obligații ferme și termene pentru închiderea cărbunelui;
• Înlocuitorii pe gaze au rămas proiecte separate, dependente de Fondul pentru Modernizare, contribuțiile partenerilor și credite;
• Statul a semnat scoaterea din funcțiune înainte să existe contracte ferme pentru echipamentele de înlocuire;
• Cele două societăți de proiect au fost constituite, conducerile au funcționat și contractele de finanțare au fost semnate;
• Până în 2026, nici Turceni, nici Ișalnița nu intraseră efectiv în construcție;
• Costul cumulat a crescut de la aproximativ 4,17 miliarde lei la peste 6,4 miliarde lei;
• Granturile europene au rămas la valorile inițiale, astfel încât asociații trebuie să găsească încă peste 2 miliarde lei numai pentru acoperirea scumpirilor.

Așadar, România a avut în PNRR bani condiționați de închiderea cărbunelui, dar nu bani PNRR pentru construirea celor două centrale înlocuitoare. A închis capacitatea printr-un mecanism obligatoriu și a lăsat înlocuirea ei într-un mecanism financiar nesigur, întârziat și subfinanțat, conchide AEI.