Locul din Pakistan unde localnicii încă „comunică” cu zânele: o vale în care se vorbesc 10 limbi și o șamană care pretinde că poate prezice viitorul

Situată la granița cu coridorul Wakhan din Afganistan, Ishkoman este una dintre regiunile muntoase cel mai puțin vizitate din Pakistan. Călătorii care doresc să ajungă repede aici aleg, de obicei, un zbor scurt până la Gilgit, urmat de o călătorie de patru-cinci ore cu taxiul. Drumul cu autobuzul poate dura peste 20 de ore. Însă, dacă vrei să savurezi peisajele extrem de diverse ale Pakistanului, nimic nu se compară cu o călătorie pe șosea.

Karakoram, cea mai înaltă șosea internațională asfaltată din lume, urmează traseul vechiului Drum al Mătăsii și se ridică deasupra fluviului Indus, ale cărui ape turcoaz se întind mult mai jos. De la orașul Besham până la Chilas și mai departe, spre poarta de intrare nordică a orașului Gilgit, șoselele săpate în versanți abrupți dezvăluie, după fiecare curbă, vârfuri zimțate acoperite de zăpadă, inclusiv impunătorul versant al muntelui Nanga Parbat, care se înalță până la 8.126 m, relatează BBC.

După bazarurile aglomerate din Gahkuch, drumul se îngustează, devenind o singură fâșie de asfalt care urmează relieful ondulat până în zonele izolate ale văii Ishkoman.  Deși aici cuvântul-cheie este relaxarea, vizitatorii pot face și drumeții din apropierea localității Nalter până în valea Ishkoman.

Viața la munte este și mai pragmatică, atât femeile, cât și bărbații lucrând în afara gospodăriei, la ferme. Majoritatea populației văii este formată din musulmani ismailiți, o ramură a islamului șiit care pune un accent deosebit pe interpretările mistice și pe semnificațiile interioare profunde ale credinței.

O femeie pe nume Rashida, o șamană despre care se spune că vorbește cu zânele muntelui capabile să prezică viitorul, este una dintre cele mai apreciate persoane din comunitate. 

Femeia care vorbește cu zânele muntelui

În folclorul local al comunității Chitrali, care precedă răspândirea islamului în regiune, peris (zânele) sunt ființe înaripate și strălucitoare, care există între lumea oamenilor și cea divină. În mod tradițional, se credea că șamanii pot comunica cu ele și le pot cere îndrumarea. Deși această tradiție a intrat într-un declin accentuat în ultimul secol și se crede că au mai rămas puțini practicanți, cele două sisteme de credințe continuă să coexiste. Potrivit explicațiilor Rashidei, ea acționează ca intermediar între lumea oamenilor și cea supranaturală.

„Numai în valea Ishkoman se vorbesc zece limbi. Khowar sau chitrali este cea mai răspândită aici și este complet diferită de urdu, limba națională a Pakistanului”, explică Marwat, coproprietarul unui hostel din zonă.