Vlad „Drăculea Țepeș” Basarab putea să plângă cu lacrimi de sânge. Ce au descoperit geneticienii în ADN-ul „vampirului”
Vlad “Drăculea-Țepeș” Basarab, numele său de familie, ar fi avut o afecțiune genetică care poate provoca așa-zis-ul plâns cu sânge. Fenomenul se numește hemolacrie, o disfuncție care face ca sângele să intre în contact cu lichidul din canalele lacrimale, rezultând astfel “lacrimile de sânge“.
O echipă interdisciplinară de specialiști, printre care și geneticieni, din Universitatea Catania-Sicilia, SpringStyle Design Tech Ltd-Anglia, Arhivele Naționale ale României și Politehnica din Milano au prelevat probe microbiologice de pe trei documente atestate ca fiind scrise de Domnitorul Valahiei, cum ar fi salivă sau particule de piele. Din testul peptidelor – peptidele reprezintă lanțuri scurte de aminoacizi, care intră în structura proteinelor – a rezultat că Vlad a avut, ca tot omul, o serie de afecțiuni (ciliopatie, boli infecțioase etc) dar și hemolacrie.
Țepeș posedat de hemolacrie
Hemolacria este o afectiune rară, dar care a fost relatată frecvent de-a lungul secolelor, mai apoi și studiată din punct de vedere medical. De obicei, prezența hemolacriei era asociată în mediile ignorante cu posedarea persoanei de către demoni sau alți draci.
Până acum vreo sută de ani această afecțiune minoră era tratată prin exorcizare sau, mai eficient, prin ardere pe rug, decapitare, cu un țăruș de lemn, de la caz la caz, după posibilități. Lacrimile de sânge reprezintă, de cele mai multe ori, simptomele unor condiții benigne, frecvent implicând sistemul conjunctiv și lacrimal. Cauzele pot varia de la malformații vasculare și tumori, până la condiții infecțioase sau inflamatorii.
De unde Drăculea, de unde Țepeș
Evident, această speculație vine mănușă pe mitul creat de detractorii sași, document atestat, care printr-o scrisoare trimisă rubedeniei sale îndepărtate, pe linie maternă, Regele Ungariei, Matei Corvin, au împrăștiat zvonul că Drăculea e vampir. Apoi au urmat cartea și filmul.
Fără legătură cu subiectul, Vlad „Drăculea” Basarab a fost nepotul direct al lui Mircea Basarab, „ăl Bătrân” și fiul lui Vlad Basarab, poreclit de popor „Dracul”, datorită colanului care reprezenta un dragon, onorat de un ordin creștin-militar, pentru eficiența cu care a căsăpit turci o viață întreagă. Când au văzut șopârla înaripată, poporul cum era să-i zică? Porecla Țepeș, chiar dacă vine, etimologic, de la nemți, turcii și pământenii au asimilat-o pentru metoda eficientă de intimidare a asupritorilor. Cică, această apucătură este rezultatul posibilei relații homosexuale a fratelui său bun, Radu Basarab, “cel Frumos” cu sultanul Mahomed II, în perioada în care era zălog la Instanbul.