Mica cramă a unui somelier, la o intersecție de București: ”Nu poți iubi România fără să iubești podgoriile ei”

Redactor:
Gândul

”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.

Vinul face parte din cultura noastră. Așa cum rușilor le place vodka, cehilor berea, românilor le place vinul, cel puțin de la Dimitrie Cantemir citire. Această licoare de o frumusețe inegalabilă în gust și culoare are darul de a ne înfrumuseța viața și de a ne o îmbogăți.

Aceasta este sorgintea nobilă a băutorilor de vin care caută frumosul în viața prin gust acompaniat de eleganță și un plus de rafinament. Ce e de remarcat în ascensiunea cultivării vinului în spațiul urban e faptul că el pătrunde și în zone mai puțin familiare cu vinul, fără tradiție viticolă puternică.

Într-un mic spațiu din Sectorul 5, la o margine de drumuri în proximitatea triunghiului Calea Ferentari – Calea Rahova și 13 Septembrie, unde poezia și sportul nu lipsesc ca valori impregnate în spiritul locului, vinul dă tonul cartierului.

”Vinul face parte din cultura noastră ca români”

Deși e o cramă mică situată la o intersecție de lumi, ea are acel farmec pe care numai oamenii locului îl creează. În orice alt loc s-ar pierde o parte din farmecul ei. Aici cartierul cu secretele, viața și tipologiile, respiră și bate în game diferite. Tot aici poposesc mulți pentru a-și cumpăra un strop de fericire. Și de la un strop de fericire voioșia e garantată.

”Vinul este cartea noastră de vizită în lume. România are un filon nobil de vin care e bine să-l fructificăm, nu doar în rândul românilor ci și în rândul străinilor. Vinul face parte din cultura noastră ca români. E plină literatura și istoria noastră de oameni care beau vin, înțelegând că vinul în esența sa are marele dar de a ne îmbogăți spiritual”, spune somelierul Cristi Ungherea, creatorul cramei.

Fără vin poate nu ar fi fost nici Eminescu, nici Păstorel

”Suntem la cramă. AICI SE DEGUSTĂ VINUL. Aici fiecare își poate educa gustul să aleagă un sortiment de vin care să i se potrivească. Într-adevăr gustul vine și din interior, din ce are omul mai frumos în el. Mihai Eminescu era cu Grasa de Cotnari, Păstorel Teodoreanu bea cam orice fel de vin. E alegerea fiecăruia cât de mult vrea să profite de vin pentru a se autoeduca. Astăzi multă lumea se întoarce către vin, către ce simbolizează vinul. Pentru mine e un semn că lucrurile iau o întorsătură pozitivă”, explică somelierul.

În același timp, Cristi Ungherea subliniază că ”străinii vin la noi cu speranța să trăiască sălbăticia geografiei noastre, care e presărată de această minunată licoare care este vinul”. În viziunea sa, vinul e cultură, e viața noastră și a strămoșilor noștri și dacă vom ști să fructificăm această moștenire vom avea mereu de câstigat.

”Nu poți iubi România fără să iubești podgoriile ei. Străinii care vin la noi în țară se minunează de ce văd și noi trebuie să le oferim șansa unei experiențe unice, singura în stare să ne parafrazeze un brand de țară”, precizează creatorul cramei.

”Vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă”  

Pentru Cristi Ungherea ”vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă”. ”Începutul e întodeauna cel mai greu, dar lucrurile încep să se miște. Lumea vinului evoluează ca oricare alta. Important e că oamenii ajung să-și cunoască originea. Și vinul e o parte bună a ceea ce suntem”, spune creatorul cramei pentru GÂNDUL.RO.

Acesta a încercat să răspundă celei mai grele întrebări care li se pune deseori cunoscătorilor de vinuri, respectiv: ”Care este cel maa bun vin?”.

De multe ori am fost întrebat care este cel mai bun vin? E greu să răspunzi la o asemenea întrebare. Poți să degusti un vin extrem de valoros având o stare care nu este tocmai prielnică unei asemenea experiențe și astfel calitatea actului în sine este depreciată. Vinul ține de stare în primul rând și percepție negativă despre calitatea vinului ar fi bine să ridice anumite semne de întrebare în legătură cu noi. Răspunsul meu preferat la întrebare e că – Vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă.

”Acasă, pe plalurile natale, mereu viticultura a fost religie”

Pasiunea sa pentru vin e de acasă, de pe meleagurile natale dintr-un sat de poveste unde oamenii privesc vinul cu o religiozitate istorică.

Acasă, pe plaiurile natale, mereu viticultura a fost religie și înclin să cred că și acum mai este sau poate deveni. În acest loc, intitulat Fințești, în județul Buzău la granița cu Prahova, nu întâmplător avem câteva crame care fac cinste vinului românesc. Aici avem teroarul ideal pentru vinurile roșii. Aici m-am născut și asta înseamnă acasă pentru mine”, așa alege să-și descrie somelierul sorgintea. În același timp sportul joacă un rol important în viața sa care este complementar pasiunii pentru vin: ”Sportul este complementar vinului chiar dacă acest lucru nu pare de la sine înțeles. În general marii sportivi au fost pasionați de vin deoarece vinul e o muză. Maradona era un iubitor de vin. Valoarea destinderii, a relaxării implică nu un consum ci o trăire. Cel mai frumos lucru pe care îl poți face după ce te-ai dedicat zeului sănătății și al mișcării e să-l cunoști pe Bachus. Și aici sunt evident limite și depinde de fiecare”,

”Mi-aș dori să văd la somelieri această umanitate, un chip cu adevărat de poveSte”

”Meseria de somelier nu se limitează doar la latura tehnică, e o artă care se învață din bucuria vieții, nu numai din aspectele practice. Experiența degustării ar fi bine să-l înalte pe om deasupra grijilor cotidiene, să-i descresțească fruntea și să-l deschidă către orizontul propriei spiritualități. Mi-aș dori să văd la somelieri această umanitate, un chip cu adevărat de povește cu mai mult zâmbet și farmec. Căci vinul e o viață trăită care merită povestită de fiecare dată. E ca o piesă de teatru care nu seamănă una cu alta”, mai precizează somelierul Cristian Ungherea.

Vinul te îmbie spre visare spre acea lume sau colț de lume care se situează deasupra grijilor cotidiene care ne erodează felul de a trăi frumos. Cu un pahar de vin suntem cu toții datori.

Toți cei care degustă la Cramă pleacă cu frunte sus căutând parcă liniștea cerului. Privesc cerul și zâmbesc larg parcă spunând-și din nou ”Suntem la cramă, Aici se degustă..viața.” Și nimic nu e mai frumos ca viața din Sector 5, cu bune și cu rele, care e plină de culoare și poezie.

 

 

Inchide