EXCLUSIV VIDEO | Casa cu gargui decapitați. Unde se află și ce legătură are cu prima fabrică de trăsuri din România
Călătorul ai cărui pași au fost purtați, fie și numai întâmplător, în zona centrală a Bucureștiului, aproape de granița dintre cartierele evreiesc și armenesc, se oprește în loc, adeseori, în dreptul numărului 15, de pe strada Romulus, acolo unde se află un ansamblu arhitectural care amintește de vremurile de glorie ale industriei automobilelor din România.
Cu o istorie veche de mai bine de 120 de ani, pe strada ce poartă numele întâiului rege al Romei, se înfățișează, maiestuoasă, una dintre cele mai spectaculoase și mai vechi clădiri din orașul lui Bucur. Construită în 1903, după planurile arhitectului Siegfrid Kofczinsky – nimeni altul decât creatorul imobilului care astăzi adăpostește celebrul restaurant Caru’ cu bere -, impunătoarea construcție i-a deservit drept locuință lui Hermann I. Rieber, poate cel mai de seamă om de afaceri din industria și comerțul de automobile din România începutului de secol XX. De altfel, fabrica de trăsuri, prima din România, ce a aparținut celebrului industriaș a funcționat vreme de decenii chiar în acest loc, la numărul 17, la doar o azvârlitură de băț de casa lui Rieber.
Afacerea de familie a industriașului Rieber își are originile în preajma anului 1868, când părintele său, Iohann Rieber, este consemnat în actele vremii ca fiind deținătorul unui atelier de tâmplărie – cel mai probabil destinat întreținerii trăsurilor, principalul mijloc de locomoție al vremii. Atelierul cu pricina se afla pe strada Vămii, din Capitală, la numărul 4.
Șaptesprezece ani mai târziu, în 1885, pe vremea când Hermann avea doar 15 ani, seniorul Iohann Rieber figura deja ca fiind proprietarul unei fabrici de trăsuri, pe strada Mântuleasa, din Bucureștiul acelor timpuri. O fabrică pe care, ajuns la maturitate, Hermann I. Rieber o va muta și dezvolta ulterior în uriașele hale de pe strada Romulus, de la numărul 17, gard în gard cu propria reședință de mai târziu.
Un motto pentru posteritate
După ce treci pragul impresionantei clădiri de pe strada Romulus, cândva proprietatea marelui industriaș Rieber, la etajul superior, fiecare centimetru de mobilier și structură a construcției amintește de grandoarea de odinioară a vechilor case ce au aparținut aristocrației bucureștene din anii 1900.
Printre decorațiunile complicate ale impozantei construcții de care amintește Ovidiu Neacșu, ghidul nostru de ocazie, în reportajul video se numără și două inscripții, cu valoare de motto, extrem de importante pentru filosofia de viață a lui Hermann I. Rieber, dar și pentru ceea ce a însemnat, și încă înseamnă, clădirea istorică în care a activat prima și cea mai importantă fabrică de automobile din București.
Gardienii demoni rămași fără cap
Periplul nostru prin ceea ce a fost casa unuia dintre cei mai mari industriași români ai începutului de secol XX continuă cu descrierea amănunțită a stilului arhitectural care face din proprietatea de odinioară a lui Hermann I. Rieber una dintre cele mai fascinante și mai frumoase case din Bucureștiul de altădată.
Privită din exterior, casa lui Rieber este la fel de impresionantă. Același stil neogotic, pe care l-am întâlnit la fiecare pas atunci când am explorat amănunțit încăperile spațioase și totodată spectaculoase ale imobilului, se regăsește în fiecare dintre ornamentele exterioare, rămase aproape intacte în pofida celor peste 120 de ani scurși din momentul în care meșterul constructor a pus ultima sa mistrie de mortar între cărămizile impresionantului edificiu. Mai puțin cele patru statui care întruchipau tot atâți gardieni demoni, acei gargui atât de des întâlniți pe fațadele marilor catedrale din Evul Mediu.
Despre însemnătatea garguilor și locul ales pe clădire pentru a fi poziționați vorbește, în detaliu, Ovidiu Neacșu. Și tot el dezvăluie, în reportajul video, cine a dispus să fie decapitați cei patru gargui de pe casa care a aparținut cândva lui Hermann I. Rieber.
Dacă în prima parte a reportajului am spus povestea fascinantei locuințe a lui Hermann I. Rieber, industriașul român de origine germană care a pus bazele primei fabrici de automobile din România, reușind să se numere totodată printre puținii reprezentanți europeni ai reputatei mărci de automobile Mercedes, în a doua parte vom vorbi despre fabrica de trăsuri de lux, condusă cu mână de fier de Rieber până după terminarea războiului, dar și despre legătura strânsă pe care celebrul industriaș a avut-o cu regele Carol I de România.
CITEȘTE ȘI: