Ponta, mai încântat de Caracal decât de Mykonos. Ce i-a plăcut cel mai mult fostului premier

Festivalul a fost și este coagulat în memoria și cinstirea marelui actor Ștefan Iordache, o prezență unică, irepetabilă și memorabilă în teatrul și filmul românesc, al cărui spirit încă se simte în vibrația fiecărei săli de spectacol în care a râs, a suspinat, a rostit, a respirat și în forța incredibilă a fiecărui rol făcut în filmele românești, care au căpătat o plus valoare și (sau numai) datorită uriașei sale prezențe.

Totodată, este de netăgăduit implicarea personală cu toată emoția, dorința și nostalgia binefăcătoare (pentru cultura românească) a soției marelui actor, d-na Mihaela Tonitza Iordache, cea care s-a implicat în punerea bazei celui mai longeviv festival de teatru din istoria Teatrului Național din Caracal. Mai trebuie să menționăm, cu titlul de onoare absolută, pe criticul de teatru, realizator TV și scriitor, Marina Constantinescu, cea care a sprijinit și s-a implicat, din funcția de director al festivalului, timp de 14 ani, în această manifestare culturală fără precedent într-un oraș de provincie, chiar și cu statut de municipiu.

Și încă mai trebuie să punctăm faptul că, ediția din acest an se desfășoară sub numele fenomenalului dansator și coregraf român, maestrul Gici Căciuleanu, cunoscut în țară și străinătate, solist al Operei Române din București, apreciat și recompensat, atât în vechiul regim, cu distincția Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor (în 1984), cât și după 1989, cu Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler (în 2002), cel care a organizat turnee, a colaborat cu cele mai mari celebrități ale dansului și muzicii internaționale și-a avut spectacole în cele mai mari săli ale lumii.