Celebra trupă din România care rămâne fără toboșar. „Mitraliera din Carpați” își anunță plecarea: „Respectul și considerația pe care le-am oferit nu mi-au fost întoarse în aceeași măsură”

Flavius Hosu, toboșarul care cântă cu Phoenix încă de la vârsta de 13 ani, a anunțat că părăsește trupa. El a lansat mai multe critici la adresa colegilor săi din legendara trupă rock.

Hosu afirmă într-un mesaj pe Facebook că a decis să plece din Phoenix din mai multe motive și că nemulțumirile s-au acumulat după moartea lui Nicu Covaci, cu doi ani în urmă.

„A fost omul care a știut să adune oameni diferiți în jurul unei viziuni și să le ofere un drum, o direcție și un sens comun. Plecarea lui a lăsat în urmă mai mult decât un gol: a lăsat întrebări, incertitudini și o liniște pe care, din păcate, fiecare a încercat să o umple în felul său”, scrie Flavius Hosu în mesajul său.

Artistul afirmă că în ultimul timp a resimțit de mai multe ori că „respectul și considerația” pe care le-a oferit nu au fost apreciate sau răsplătite cu aceeași monedă.

„Au existat momente în care m-am simțit tratat cu o lipsă de respect greu de trecut cu vederea, mai ales după atâția ani în care am încercat să-mi aduc aportul cu seriozitate și devotament”, a scris Hosu în mesajul său.

Hosu (26 de ani) a preluat tobele Phoenix de la legendarul Ovidiu Lipan Țăndărică, după un scandal mediatizat între acesta și veteranul Nicu Covaci.

Fostul concurent de la „Next Star” a devenit el însuși unul dintre veteranii Phoenix.

Talentul la tobe i-a adus porecla de „Mitraliera din Carpați”, cu referire la locul său de naștere, Întorsura Buzăului.

Flavius Hosu își anunță plecarea din Phoenix

„Dragilor,

Scriu aceste rânduri cu părere de rău, pentru că nu mi-am imaginat și nu mi-am dorit vreodată să ajungem aici.

Au fost mulți ani în care am mers pe același drum, am construit, am cântat și am pus suflet. Tocmai de aceea, decizia mea nu vine din impuls, ci dintr-o acumulare tăcută de trăiri. Uneori, alegem să fim răbdători, să nu agităm apele, să lăsăm lucrurile să curgă – însă tăcerea prelungită nu vindecă întotdeauna fisurile și nici bunătatea nu ar trebui confundată cu lipsa unor limite.

Din păcate, în ultima perioadă am simțit, în repetate rânduri, că respectul și considerația pe care le-am oferit nu mi-au fost întoarse în aceeași măsură. Au existat momente în care m-am simțit tratat cu o lipsă de respect greu de trecut cu vederea, mai ales după atâția ani în care am încercat să-mi aduc aportul cu seriozitate și devotament.

Cred că respectul, bunul-simț și experiența nu au vârstă. Ele nu se măsoară în ani și nici în poziții, ci în felul în care alegem să ne purtăm unii cu ceilalți. Până la urmă, indiferent de generație sau de rolul pe care îl avem, cred că merităm să ne privim și să ne respectăm de la egal la egal.

Simt, de asemenea, că este important să îi mulțumesc lui Nicu Covaci pentru încrederea pe care mi-a acordat-o și pentru faptul că a văzut ceva în mine. A fost omul care a știut să adune oameni diferiți în jurul unei viziuni și să le ofere un drum, o direcție și un sens comun. Plecarea lui a lăsat în urmă mai mult decât un gol: a lăsat întrebări, incertitudini și o liniște pe care, din păcate, fiecare a încercat să o umple în felul său. Uneori, în loc să păstrăm vie o moștenire, ajungem să ne preocupăm prea mult de locul celui care a construit-o.

Toboșarul trupei Phoenix spune că „adevărata” trupă e în trecut

Poate că anumite lucruri nu pot fi moștenite doar printr-un nume, o titulatură sau prin încercarea de a continua ceea ce a fost. Există identități care aparțin atât de profund celui care le-a dat viață, încât odată cu plecarea lui rămâne doar forma, nu neapărat și esența. Am sentimentul că adevăratul Phoenix a rămas undeva în urmă, odată cu omul care i-a dat aripi, iar ceea ce vedem astăzi este, poate, o încercare de a păstra vie o imagine care nu mai poate fi reprodusă în întregime.

Un asemenea nume merită mai mult decât simpla lui continuitate. Merită aceeași viziune, aceeași autenticitate și aceeași forță care l-au făcut să însemne atât de mult. Iar uneori, poate cel mai mare respect pe care îl putem arăta unui lucru cu adevărat valoros este să recunoaștem că nu orice continuare îi poate păstra spiritul.

Nu spun toate acestea cu reproș, ci cu sinceritate și cu tristețea omului care a crezut în ceea ce a făcut.

Pentru mine, a devenit clar că este momentul să mă opresc aici. Aleg să plec cu recunoștință pentru ce a fost, dar și cu convingerea că respectul de sine trebuie să rămână mai presus de orice atașament.

Vă mulțumesc pentru experiențele trăite împreună și pentru momentele care vor rămâne. Îi mulțumesc încă o dată lui Nicu pentru încredere și pentru drumul pe care mi-a oferit șansa să merg.

Vă doresc liniște, inspirație și, mai ales, să nu pierdeți niciodată esența lucrurilor în încercarea de a le păstra forma.

Cu respect, Flaviu Hosu”., este mesajul artistului.

Sursa foto interior: Facebook / Flavius Hosu / foto main: Envato (ilustrativ)