DE CE IUBESC ROMÂNIA. Olandezul Johan din Titan: „Parcul IOR e o minune, mai frumos decat parcul central din Amsterdam. Dar dacă mă îmbolnăvesc, mă duc în Olanda”

Redactor:
Ramona Loznianu
Nu mă silește nimeni să devin român sau să mă intregrez și acesta e un lucru plăcut

A hotărât să trăiască în România tocmai pentru motivele care îi determină pe cei mai mulți români să caute o viață mai bună în altă parte: oamenii, lipsa de organizare, absența regulilor, haosul.

Plictisit de Olanda, pe care o caracterizează ca fiind supraorganizata și previzibila, o țară care a ajuns să se concentreze pe formă, și nu pe fond, Johan Bouman, în vârstă de 34 de ani, a decis să se mute în România, în 2008. Locuiește în cartierul Titan din București de mai bine de patru ani, alături de soția sa, Ana Maria, și fetița lor. Lucrează ca traducător pentru firme internaționale, companii farmaceutice și Parlamentul European. Pentru că se gândește că la un moment dat s-ar putea plictisi de traduceri, s-a înscris la Facultatea de Drept.

De ce ar da cineva o viață în Olanda pentru una în România? Johan spune că ar fi plecat oricum din țara sa natală, iar dacă nu se întâmpla să o cunoască pe soția sa, ar fi ales probabil Germania sau Statele Unite.

„Olanda este supraorganizată. Oamenii discutau amănunte și erau foarte serioși, iar mie mi se păreau neimportante problemele lor. M-am plictisit de previzibilitate, de faptul că totul este riidizat și are o procedură prestabilită. Olandezii au rezolvat problemele de bază și sunt atenți numai la chestii de procedură, nu mai știu ce înseamnă o problemă adevărată”, spune Johan.

Și totuși, de ce România?

Prima vizită, prima întâlnire cu mica corupție. În noiembrie 2002, Johan avea primul contact cu orașul în care urma să se mute șase ani mai târziu. Era un frig bun, sănătos, uscat, nu umed ca în Olanda. După ce a admirat metroul și Dâmbovița, a intrat „într-o scenă de război”: Grozăvești. „Toate clădirile stăteau să cadă”, își amintește Johan, care nu a mai fost curios să vadă dacă, între timp, lucrurile s-au schimbat.

„Am intrat, a venit un paznic. Ana Maria (soția sa -n.r.) nu a scăpat de el până nu i-a dat o sticlă de vin, pentru că oficial nu ai voie cu musafiri în cămin, peste noapte. Ana Maria susține că a văzut că eram străin și a profitat de ocazie. Pentru mine a fost ceva exotic. Impresia asta de exotism și de mirare zilnică a rămas și acum. Mă așteptam să fiu dezamăgit într-un fel, pentru că odată ce te muți, senzația asta dispare. Mai vorbim peste zece ani, dar deocamdată rămân străinul mirat. Și îmi place.”

Dincolo de exotism, îi place pentru că lucrurile se transformă sub ochii săi, pentru că asistă, în fiecare zi, la un spectacol dinamic. Privind retrospectiv, Johan vede că prin oraș nu se mai merge așa de repede cu taxiul, cum se întâmpla în 2002, că au fost desființate chioșcurile, iar cartierul său devine tot mai frumos. „Parcul IOR este o minune, este mai frumos decat parcul central din Amsterdam”. Acum e curat, semafoarele funcționează, iar copiii au unde să meargă în parc. Românii s-au maturizat, iar generația tânără este una informată. Mediul de afaceri, bancile, supermarketurile sunt la standarde europene.

„Este mult mai interesant și îți dă mult mai mult chef de viață dacă trăiești într-o situație care se schimbă. Îmi place caracterul schimbător al României”.

Dar și viața mai ieftină de aici. În Olanda, Johan nu ar fi putut trăi la fel de decent din traduceri. În România, câștigă salariul mediu din țara sa natală, dar care acolo nu ar fi fost suficient. Mai mult decât atât, impozitul pentru un PFA este de 16% în România, pe când în Olanda, este de 36%. În plus, meseria de traducător îi asigură suficientă libertate și timp liber atât cât dorește să aibă: lucrează cât vrea pentru că fiecare minut lucrat înseamnă bani câștigați și își permite să-și ia concediu în sesiune ca să nu compromită weekendurile cu învățatul.

„Ar fi fost greu să trăiesc din traduceri, în Olanda, așa cum trăiesc aici. Viața e mai scumpă. Sunt într-o situație foarte privilegiată. Câștig bine. Dacă vreau să cumpăr ceva, mă duc în Băneasa, nu trebuie să mă îngrijorez dacă trebuie să plătesc o reparație la mașină, am cumpărat un apartament destul de repede. Dacă mă îmbolnăvesc sau apare o problemă majoră, mă întorc repede în Olanda”, spune Johan.

Și se referă, în special, la problemele serioase de sănătate. Pentru cele mai puțin grave a apelat la serviciile din România și, poate surprizător pentru marea majoritate a românilor, se declară mulțumit de calitatea actului medical.

„Poate spitalul nu este vopsit, poate medicul nu este la curent cu ultimele informații despre nu știu ce tehnică, dar 90% dintre problemele medicale le pot rezvolva și aici. Am fost în spital și la particular și la stat. Nu am plătit șpagă, mi s-a vorbit politicos. Medicii își cunosc meseria. Nu ma pot plânge”.

Nu mă simt român. O să rămân străin toată viața

De vină sunt diferențele foarte mari. Johan apreciază însă faptul că nimeni nu-l obligă să se integreze, nimeni nu-l silește să devină român. A luat atât cât a vrut. A învățat foarte bine limba, a devenit mai sociabil, îi privește cu admirație pe românii descurcăreți și inventivi care, cu mijloace reduse, fac minuni și găsesc soluții, a învațat că atunci când faci un cadou, trebuie să fie unul potrivit, frumos. Și a ajuns la concluzia că atât durerea, cât și fericirea se trăiesc la fel indiferent de țara în care trăiești.

„Omul caută siguranță, stabilitate, pentru că asta înseamnă fericire. Pentru mine, în România, nu e mai greu să găsesc aceste lucruri decât Olanda. Dacă ești sănătos, te poți bucura de viață și în România, și în Olanda.

Inchide