ÎNVIEREA Domnului, taina mântuirii și a vieții veșnice. „Este cea mai mare sărbătoare a creștinătății”
This browser does not support the video element.
De Paște, creștinii prăznuiesc temelia întregii credințe – Învierea Domnului Iisus Hristos. Este momentul în care moartea este biruită, iar speranța vieții veșnice se revarsă peste lume.
În noaptea de Paște, lumânările aprinse din mâinile celor adunați în jurul Bisericii devin simbolul Luminii care a biruit întunericul păcatului. Părintele Gabriel Cazacu, preot paroh la Mănăstirea Cașin din București, a vorbit, pentru Gândul, despre cea mai mare sărbătoare a creștinătății.
„Învierea Domnului este sâmbătă noaptea, la miezul nopții. Avem bucuria de a primi și în acest an Lumina cea Sfântă din cetatea Ierusalimului și le mulțumim tuturor celor care sunt implicați în această inițiativă. Venim la Sfânta Biserică în haine de sărbătoare. Îi mulțumim Bunului Dumnezeu, îi cuprindem în brațele noastre pe cei dragi, pe cei pe care Dumnezeu i-a rânduit să ne fie copiii, să ne fie fiice, să ne fie soț, soție, mamă, tată, bunic.
Venim și ne bucurăm împreună cântând «Hristos a Înviat din morți / Cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte / Viață dăruindu-le». Luăm această Sfântă Lumină acasă, împodobim casa cu această lumină specială, mergem la mormintele celor dragi, mergem la cei neputincioși, mergem în medii în care lumina lui Hristos nu poate să ajungă, la un spital, la un așezământ pentru cei neputincioși și încercăm să păstrăm nestinsă, repet, nestinsă această lumină sfântă cât mai mult timp posibil.
În fiecare duminică din anul bisericesc, noi celebrăm Învierea. De aceea, noi nu greșim dacă spunem Hristos a Înviat. Dacă am fi la Ierusalim, am ști că toți creștinii de acolo se salută cu «Hristos a Înviat» și după ce mergem la Mormântul Sfânt și ne închinăm, ne spovedim, ne împărtășim și suntem pelerini în Țara Sfântă, ne salutăm cu «Hristos a Înviat”, în loc de «Doamne ajută». Tradițional, este o zi extraordinară, este cea mai mare sărbătoare a creștinătății”, a spus părintele Gabriel Cazacu.
„Femeile mironosițe sunt primele care vestesc Învierea”
Învierea Domnului rămâne pentru totdeauna minunea minunilor. La miezul nopții, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostașii, văzând aceasta, s-au înspăimântat și au fugit. Femeile mironosițe au mers la mormânt și au văzut miracolul.
„Femeile mironosițe mergeau către mormânt. Conform tradiției iudaice, trupul trebuia uns cu miresme și trebuia tămâiat. S-au dus acolo și au găsit un mormânt cu piatra dată la o parte, și intrând în mormânt, au văzut giulgiurile, adică niște bucăți de pânză cu care trupul lui Iisus, după ce a fost uns cu mirodenii, a fost înfășurat, conform tradiției iudaice. Au găsit aceste giulgiuri singure, zăcând și îngerul le-a spus: «Iisus nu este aici, ci a înviat. Mergeți și spuneți ucenicilor lui și lui Petru». Deci femeile mironosițe sunt primele care vestesc Învierea. După aceea, ele se duc în cetate, se întâlnesc cu ucenicii. O parte cred, o parte nu cred și Mântuitorul li se arată în câteva rânduri, în mod individual sau în grup.
Mai târziu, în prima duminică, intră prin ușile încuiate și se arată lui Toma, care nu fusese de față când s-a arătat Iisus prima dată ucenicilor după Înviere, și spune: «Du degetul tău și îl pune în coasta mea, și nu fii necredincios, ci credincios»”, a mai spus părintele.
„Să facem fapte bune”
Gabriel Cazacu, preot paroh la Mănăstirea Cașin din București, le-a transmis credincioșilor un mesaj.
„Aș vrea să înviem și noi. Să nu lăsăm doar pe Iisus singur pe cruce, să moară singur pe cruce pentru păcatele noastre, iar noi să întoarcem spatele, să fim nepăsători, să ne întoarcem, așa cum facem noi, din păcate, la cotidianul nostru. Aș vrea să facem și noi aceste fapte bune, fapte ale credinței, fără de care postul este doar o dietă simplă.
Postul este încununat. Cum culegem noi, dragii mei, roadele postului? Prin credință, prin iertare, prin îmbrățișare, prin fapte bune, prin a nu mânca prea mult, prin a nu arunca alimente prea multe, prin a fi buni, prin a face un pachet alimentar sau niște hăinuțe pentru un copil, pentru un bătrân neputincios, prin a merge într-un spital, să facem un pachet alimentar pentru un bolnav la care n-a mai venit nimeni de multă vreme în vizită.
Vorbim cu asistentele medicale și întrebăm cine este de aici singur și o să vă spună: «Nu e nimeni singur, toți îl au pe Dumnezeu și pe îngerul păzitor». Noi să fim al doilea înger păzitor veghetor. Să ne ducem să facem o faptă bună. Așa ar fi frumos de Înviere și așa vom învia și noi pentru toate structurile noastre sufletești”, a spus părintele Gabriel Cazacu.
CITEȘTE ȘI: