Armata română renunță la bătrânul Kalașnikov și trece la Beretta. Care sunt caracteristicile noii arme

Publicat: 24 03. 2019, 13:18
Actualizat: 25 03. 2019, 18:45

Bădălău spune că ARX 160 a fost supusă unor teste cu trupele speciale și sr fi fost pe placul acestora; oficial, ministerul Apărării nu a oferit prea multe informații, pe care nu le consideră de interes public. Dar mai devreme sau mai târziu armata va trebui să schimbe armele, iar ARX 160 va fi cea mai convenabilă ofertă, dat fiind că va fi produsă local, și va fi, probabil, preferata.

La ce renunță armata?

Arma are mai multe variante, dar este în esență aceeași, Kalașnikovul inventat de rusul Mihail Kalașnicov, o armă simplă, gândită să poată fi fabricată folosind în fabrici femeile și copii, soții sau tații fiind pe front. Simplitatea armei, cu numai opt componente în mișcare, a făcut posibilă copierea acesteia, mai târziu, chiar și în fierării sătești din Pakistan. Un soldat antrenat are nevoie de numai 50 de secunde pentru a o demonta, astfel că întreținerea se face extrem de ușor.

La 70 de ani de la începerea producției, AK 47 rămâne un succes, statisticile indicând că peste 100 de milioane de exemplare au fost fabricate în lume, fiind este cea mai ucigătoare invenție umană.

AK-47 a fost sau este folosit de armatele din 70 de state ale lumii și a făcut parte din dotarea Viet Cong, a milițiilor din Beirut, a insurgenților palestinieini din Gaza și a gherilelor din Irak. Un Kalașnikov apare pe emblema Hezbollah, pe steagul Mozambicului, și are o încărcătură aparte în simbolistica Jihadului.

Mihail Kalașnikov și-a apărat în creația, în repetate rânduri: „Multe țări o folosesc pentru a se apăra. Partea negativă a lucrurilor apare cănd lucrurile scapă de sub control, pentru că și teroriștii vor să folosească arme simple și eficiente. Vina morții celor uciși de AK-47 nu o poartă creatorul armei, ci politicienii”.

În anii ”50 Uniunea Sovietică a început transferul tehnologiei de fabricație a puștii automate AK-47 către 18 state din sfera sa de influență, care au primit licența de fabricare a armei. Pe măsură ce calitățile armei au devenit din ce în ce mai cunoscute, alte state au început fabriarea de clone ale automatului, fără aprobarea Moscovei.

După căderea comunismului Rusia a considerat că licențele acordate au expirat, în timp ce producătorii din fostul bloc estic au continuat să producă AK-47.

De aici un adevărat război al licențelor purtat la începutul anilor 2000 de Rosoboronexport cu statele din fostul bloc estic/ Dar, după decenii de producție în Europa, Asia, Africa sau Orientul Mijlociu, automatul Kalașnikov a evoluat mult față de originalul de la Ijmaș, iar situația a fost sintetizată bine de un analist care a spus: „Poziția Rosoboronexport echivalează cu cea a Chinei, în cazul în care aceasta ar solicita o taxă pentru fiecare armă de foc, pentru că au inventat praful de pușcă în urmă cu 700 de ani”.

În România au fost dezvoltate versiuni specializate de AKM-uri, românii venind cu inovații privind patul rabatabil sau greutatea mai redusă, pentru parașutiști. Au fost aduse îmbunătățiri la încărcătoare, instrumentele de ochire, pentru vedere pe timp de noapte, muniție sau au fost atașate aruncătoare de grenade.

Pistolul-mitralieră, calibrul 7,62 mm, model 1963, primul fabricat la Cugir, are o greutate de 3,6 kg, o lungime de 870 mm fără baioneta-pumnal și 1020 mm cu baioneta-pumnal, țeavă ghintuită, folosește cartușe calibrul 7,62, are o cadență de tragere de 600 cartușe/minut și o bătaie eficace de 400 m. Bătaie maximă este de 3000 m, dar la 1500 m se pierde efectul omorâtor al glonțului. Arma are un încărcător cu 30 de cartușe și un sistem de ochire mecanic.

Arma a suferit unele transformări, având o variantă semiautomată, un model cu pat rab&atabil, o versiune cu țeavă scurtă. Exportată în America, arma este cunoscută drept AIMS, SAR-1, WASR 10, Romak 1 și WUM 1.

PM model 1963 a fost folosit în războiul din Vietnam, războiul civil angolez, războiul Iran-Irak, revoluția română din 1989, războiul din Golf, în conflictele din spațiul fostei Iugoslavii, în conflictele contra insurgenților din Jammu și Cașmir, în războiul civil din Sierra Leone,n războiul din Afganistan, războiul din Irak sau războiul civil libian din 2011.

Cu ce s-ar putea dota armata română?

ARX 160 nu are aceeași istorie bogată pe care o are Kalașnikovul, fiind lansată în 2008, pentru forețele armate italiene, ca parte a unui program denumt Soldato Futuro (Soldatul Vitorului). Dar lipsa de istorie a armei este compensată de istoria bogată a companiei Beretta, care începe în 1526, companie care a livrat arme pentru practic fiecare conflict armat major european, începând cu 1650.

În jur de 30.000 de arme au fost livrate între 2008 și 2014 către armata italiană, forțele navale italiene și forțele speciale italiene, fiind folosite și în Afghanistan. În prezent se derulează un program de înlocuire a vechilor arme de asalt Beretta AR 70/90 cu ARX 160, menită să devină pușca de asalt standard a armatei italiene.

Arma s-a mai aflat în atenția mai multor armate, printre care cea americană, care voia să înlocuiască carabinele M4, cea argentiniană (un acord de producție pe plan local a fost semnat în decembrie 2016), dar și a armatelor indiene și franceze.

Beretta ARX 160 cântărește 3 kg, folosește muniție NATO calibrul 5,56, dar există și variante pentru 7,62×39, trage între 600 și 700 de lovituri pe minut, folosește încărcătoare cu 30 sau 100 de cartușe, fiind compaibilă, în unele variante, și cu încărcătoarele Kalașnikovului. Arma are cinci variante, iar din modelul original a fost derivată arma modulară ARX 200. Este folosită în 16 țări, printre care Egipt, Mexic, Polonia, Qatar, Thailanda, Emiratele Arabe sau SUA.

Foto: Armas de Fogo & Protecao/ Facebook