Rata șomajului din iulie, comparabilă cu cea din aceeași perioadă din 2005 și 2006
Rata șomajului înregistrată în luna iulie, de 5,29 la sută, indică o creștere atât față de luna anterioară, cât și față de aceeași lună a anilor 2012 și 2011, un nivel asemănător pentru această perioadă fiind înregistrat în 2005 și 2006, când rata șomajului a fost 5,6, respectiv 5,1 la sută.
Cele mai mici rate ale șomajului, în luna iulie, începând din anul 2001, au fost înregistrate în anii 2007 și 2008, când Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) raporta o rată de 3,8 la sută, respectiv aproximativ 340.000 de șomeri.
La polul opus, cele mai mari rate ale șomajului înregistrate în luna iulie au fost în anii 2002 și 2001, când acestea au ajuns la 9,2 la sută, respectiv 8,3 la sută, ceea ce însemna că în România erau înregistrați, oficial, 867.398 de șomeri, respectiv 798.319 în iulie 2001.
În luna iulie a acestui an, ANOFM a raportat 466.932 de șomeri înregistrați oficial, adică o rată de 5,29 la sută, nivel comparabil cu anii 2005 și 2006, când erau raportați 489.308 șomeri, respectiv 446.789 de persoane fără loc de muncă.
De la debutul crizei economice, cea mai mare rată a șomajului în luna iulie, de 7,4 la sută, a fost înregistrată în anul 2010, când erau raportați 679.495 șomeri, urmată de cea din 2009, de 6,3 la sută, adică 572.562 persoane fără loc de muncă.
În luna iulie din 2011 și 2012, rata șomajului a fost sub cinci la sută, respectiv 4,8 și 4,77 la sută.
Din anul 2001, de când ANOFM a început să înregistreze rata șomajului, cea mai mare valoare, de 13,5 la sută, a fost atinsă în februarie 2002, când în România erau înregistrați oficial peste 1,2 milioane de șomeri.
Vârfuri ale ratei șomajului au mai fost înregistrate în ianuarie, februarie 2001 – 10,7 la sută, în februarie 2003 – 8,8 la sută și în februarie, martie 2004, respectiv decembrie 2008, când rata șomajului a fost de 7,8 la sută.
În primele șapte luni ale anului 2013, cea mai mare rată a șomajului a fost în ianuarie, de 5,82 la sută.