Scriitorul Cristian Palade: „Scrisul a fost cel care m-a vindecat!”

Redactor:
Simona Tănăsescu
Scriitorul Cristian Palade: „Scrisul a fost cel care m-a vindecat!”

Cristian Palade își vede, la vârsta de 41 de ani, un vis îndeplinit: publică prima carte, o colecție de povești și basme – „Să fim copii, măcar o dată-n zi”. A descoperit că scrisul este o terapie benefică pentru el, iar acum transmite, prin pasiunea lui pentru jocul de cuvinte, povești de viață, menite să inspire cititorii de toate vârstele. Compune poezie, regăsindu-și liniștea și pacea sufletească, descărcându-se deopotrivă și ținând un jurnal online, publicând săptămânal pentru cititorii săi tot mai doritori. Cristian Palade este un familist convins, soția și fiica sa având avantajul dedicării timpului său, activitățile împreună, oriunde s-ar afla, fiind cele mai plăcute.

Gândul: Salut, Cristian! Mulțumim pentru timpul acordat!

Cristian Palade: Cu mare drag și îți mulțumesc și eu, la rândul meu, pentru invitație, de care sunt onorat.

Gândul: Ce te-a făcut să scrii?

Cristian Palade: Totul a început acum un an, în cadrul ședințelor săptămânale de psihoterapie. Acolo, din discuție în discuție, cu ajutorul terapeutului (care este o ea), mi-am reamintit că în școala generală îmi plăcea foarte mult să scriu. Începând din acel moment, am început să scriu câte puțin și apoi mai mult și tot mai mult. Practic, mi-a plăcut mereu să scriu, dar nu m-am folosit, o bună perioadă de timp, de această înclinație.

Gândul: Ce înseamnă poezia pentru tine? Este metafora, la propriu, vindecătoare?

Cristian Palade: Pentru mine, poezia este un fel de a fi, este frumusețe pură, este un tărâm minunat unde cuvintele curg armonios și aduc bucurie inimii și multe altele… Da, metafora este vindecătoare. De foarte multe ori am transpus stările mele în poezie și asta mi-a adus alinare și pace sufletească, dar au fost și momente în care am reușit acest lucru citind poeziile altora.

Gândul: În pagina ta de Facebook, am observat că săptămânal publici pagini ale propriului jurnal. Ce rol îndeplinește acesta?

Cristian Palade: Sincer să fiu, acest jurnal are un dublu rol: mă relaxează și mă ajută să trec peste acele perioade în care am blocaje la scris poezii și povești. După o astfel de perioadă, cumva-cumva gândul îmi fuge la jurnal și la faptul că reușesc să îl pun pe picioare săptămână de săptămână, indiferent de circumstanțe, iar asta mă face să cred din nou în forțele mele.

Gândul: De obicei un jurnal este intim. Ce te-a determinat pe tine să-l faci public?

Cristian Palade: Eu nici nu m-am gândit la faptul că este intim. O prietenă mi-a pasat acest jurnal, în mod spontan, la începutul faimoasei pandemii. După prima filă, pe care am făcut-o cu inima cât un purice, am constatat că acest jurnal este pe placul cititorilor. Pe de altă parte, și mie îmi plăcea să-l scriu și totul a decurs natural din această combinație de factori.

Gândul: Am citit câteva dintre poeziile tale. Ai încercat să scrii și proză? Cum a ieșit, îndrăznesc să te întreb? Dacă ne-am referi la ușurința de a scrie, spre ce înclină mâna ta?

Cristian Palade: Mă bucur să aud că mi-ai citit o parte din poezii. Mulțumesc, Simona! Cât despre proză, când și când aștern pe hârtie câte o poveste sau câte un basm. Deși o fac destul de rar, pun suflet în ele și eu sunt mulțumit de ceea ce iese. În ceea ce privește ușurința de a scrie, poveștile curg mai bine, dar mâna îmi fuge mai des către poezie.

Gândul: Ne poți spune mai multe despre conceptul terapiei prin scris. Chiar funcționează?

Cristian Palade: Nu știu dacă ceea ce fac eu este neapărat terapie prin scris, dar cred că o putem numi și așa. De ce nu? Practic, dintre toate metodele pe care le-am încercat la ședințele de psihoterapie, scrisul a fost cea mai de succes și la mine funcționează de minune. Altfel spus, scrisul mi se potrivește ca o mănușă, cu care boxez în mod creativ cu greutățile pe care viața mi le scoate în cale. Pe mine, scrisul m-a salvat și prin intermediul lui am reușit să trec cu bine peste o perioadă de grea încercare din viața mea.

Gândul: Genul acesta de terapie, posibil să funcționeze în cazul unora, iar în al altora mai puțin sau deloc. Tu se pare că asta trebuia să faci. Spun asta pentru că am aflat că ești pe cale să scoți o carte. Ne poți spune ceva despre ea?

Cristian Palade: Și exact așa este. Deși am început să scriu târziu, la vârsta de 40 de ani, atunci când o fac, totul decurge natural. În mod cert, încă nu sunt copt într-ale scrisului și mai trebuie să cresc, dar o fac cu mare plăcere și asta îmi dă impulsul de care am nevoie pentru a continua pe acest drum. Da, îți confirm cu mândrie că în curând va ieși la lumină prima mea carte – „Să fim copii, măcar o dată-n zi”. Este vorba despre o culegere de povești și basme, iar mie îmi place să cred și să spun că este destinată copiilor între 9 și 99 de ani. Sunt, majoritatea, povești de viață, desfășurate în jurul relației dintre părinți și copii. În unele dintre ele am îndrăznit chiar să abordez și câte o temă terapeutică. Personal, cred că sunt niște povești ce au darul de a merge cu ușurință la inima cititorului. Abia aștept să ascult și părerile celor ce o vor citi.

Gândul: Este ușor sau greu să publici în România? Ai avut parte de refuzuri inițiale? Și dacă da, le-ai acceptat cu ușurință sau te-au descurajat?

Cristian Palade: Am auzit de la alte persoane că este tare greu să publici în România. Însă, uitându-mă în stânga și în dreapta, am văzut puzderie de cărți publicate și multe reușite. Am avut parte și de un refuz, care nu m-a descurajat, iar la a doua încercare am semnat contractul pentru prima mea carte. Aș tinde să cred că nu este chiar atât de greu, dacă îți dorești acest lucru cu adevărat și muncești susținut pentru realizarea lui.

Gândul: Puțin te mai desparte de momentul lansării. Nu am să te întreb ce așteptări ai, ci mai degrabă ce ți-ai dori ca editura care te reprezintă să facă pentru tine și cartea ta?

Cristian Palade: Îmi place întrebarea asta. Mi-aș dori ca editura să continue să creadă în mine, să mă promoveze și să mă susțină, la fel cum au făcut-o și până acum. Am încredere că lucrurile își vor continua trendul lor pozitiv în ceea ce mă privește. Sunt un optimist.

Gândul: Ai o familie extraordinar de frumoasă. Aș putea spune că fetele de lângă tine au cei mai frumoși ochi din lume. Nu ai vrea să le faci o surpriză Georgianei (soție) și Mariei (fiică), lăsându-le un mesaj în paginile publicației Gândul?

Cristian Palade: Mulțumesc din inimă pentru cuvintele atât de frumoase la adresa mea și a familiei mele. Și da, vreau să le las fetelor următorul mesaj: „Vă iubesc din tot sufletul și vă mulțumesc din inimă pentru faptul că îmi sunteți mereu alături. Sunteți cele mai frumoase cadouri pe care viața mi le-a putut oferi. Alături de voi, gerul e călduț și cele mai grele probleme devin mici hopuri, iar zâmbetele voastre îmi demonstrează că viața e frumoasă și merită trăită.”

Gândul: Cred că în zilele ce vor urma vei fi “cel mai iubit dintre pământeni”, ca urmare a mesajului lăsat. Cristian, eu îți mulțumesc pentru interviu și îți doresc mult success în continuare!

Cristian Palade: Hehe, frumos joc de cuvinte și mulțumesc pentru optimism și pentru încurajări. Și eu îți mulțumesc pentru invitație și îți doresc mult succes în continuare!

Inchide