GÂNDURI, episodul 31

 Azi

 Vreau să salut un tip anumit de român.

 Ăla ce mă face și pe mine să rămân

 Și să nu fug oriunde văd cu ochii.

 Ăla cu mentalitate de Rocky.

 Omul care face o treabă pân’ la capăt!

 Care nu părăsește vasu’ când ia un pic de apă

 Și nu se teme să aibă o voce-n probleme,

 Deși României îi curge numai „șșșt!” prin vene.

 Om ce stă vertical în mijlocul furtunii,

 Știe că ăia slabi, deși mulți, îs doar „niște unii”.

 El nu e fragil, că nu-i din neam de petunii

POLITICĂ Iranul vrea să intre în banca BRICS, pe fondul războiului cu SUA și Israel. China, miza uriașă pentru Teheran

11:41

NEWS ALERT Alegeri parlamentare parţiale în Anglia. Liderul Reform UK, Nigel Farage, câștigă lupta în care principalul său adversar a fost un bărbat cu un coș de gunoi pe cap

11:37

 Și nu se lasă copleșit, rămâne cu ăia bunii.

 Își riscă statut, carieră, poate chiar viața

 Că să poată să-și privească în oglindă fața

 Și să-i placă ce vede și să nu regrete,

 Să ducă mai departe valorile deștepte.

 Chirurgi ce-și dau demisia că nu-și pot face treaba,

 Deși e job bănos, ei nu vor doar plata.

 Puști care au înțeles că lumea e a lor,

 Nu a babelor ce nu pot preda de părul lor.

 Oameni care duc familii întregi în spate

 Și o fac cu demnitate, cu calm și claritate.

 Copii cărora le-auzi mațul cum se zbate,

 5 într-un dormitor, cu situații disperate,

 Dar dacă-i întrebi de orice, chiar și subiecte complicate

 Scriu și vorbesc corect și-s tobă de carte.

 Oameni ce fac ce trebuie cât le bate inima-n piept,

 Deși la noi e greu să fii corect, sincer, direct.

 Ți-e teamă că se-nchid uși și că te izolează, 

 Apoi te comentează și-n final te abandonează

 Fiin’că sistemul… asta încurajează.

 Încă o avem în ADN

 Rușinea de a fi noi înșine.

 Încă ne e frică să ieșim în evidență,

 Simțim rușine când facem diferența.

 Asta n-avem noi, ca nație, față de alții ce se simt liberi:

 Puterea de a ieși în evidență și de a fi proprii lideri.

 Imaginează-ți o petrecere unde toți sunt la costum negru,

 Iar tu sosești la costum alb și te simți ca blegu.

 „Aoleu, toți sunt îmbrăcați într-un anume fel, 

 Iar eu nu sunt în conformitate cu el!”.

 Ăia care se simt liberi doar s-ar bucura,

 Ar zice „Io-te mă, am mers pe intuiția mea

 Și acum sunt cel mai special de aici!”.

 Când ești liber ți-o asumi, nu ți-e rușine de pici.

 Ăsta e românul care-mi place!

 Se vede-n mersul lui că știe ce face,

 Are ambiție, are direcție și toate mințile-n cap

 Și nu vrea să-și crească copiii în același c*cat.

 Bravo! Respect! Vă mulțumesc că existați!

 Nu sunteți singuri! Vă rog să continuați!

 Ne inspirați! Și nu mă mai simt singur.

 Mă fac să fac ce fac și să mă simt sigur

 Că pot să-mi bag pula în corupția lor

 Și că am mai mulți cu care să fac asta până mor.

 Că tot vorbește lumea despre statul paralel

 Și cum mustața cariată se prăbușește sub el.

 Am mai spus-o și o mai spun:

 Cred în generația mea!

 Și cred că e de ajuns cât au stricat din ea.

 Știu că felicitările mele nu țin de cald sau de foame,

 Doar țin să îți arate că încă există oameni

 Și parcă încep să văd din ce în ce mai mulți.

 Te văd pe stradă, te văd pe aici că mă asculți.

 Văd cum dai share, văd cum dezbați

 Și văd cum îmi crește familia de frați.

 Nu e rău să fii responsabil și conștient,

 Deși ni se insuflă opusul insistent.

 Respect românului bun și inteligent!

 Salut! Și ca întotdeauna:

 Că e rău, că e bine,

 Gândește pentru tine