JAZZ 8: Stand up în rime

Ați văzut clipul mirobolant pe care azi l-au publicat?

Jandarmeria Română – când te bate, când îți cântă,

Pentru că la Jandarmerie ziua lu’ Eminescu-i sfântă!

Instituțiile se întrec în filmulețe de propagandă

Știind că toți butonează la net sau telecomandă.

Urâtul de ieri azi e ca și dispărut –

„Ia uitați ce clip drăguț am făcut!”

Până una, alta…

Un tânăr din Mediaș a fost omorât

De către un fost deținut

Proaspat eliberat din pușcărie,

Printr-o lege trecută de partidul „amnistie”.

ACCIDENT Ion Cristoiu „Nu a fost niciodată o mai mare libertate a presei ca în perioada interbelică”

08:00

LIVE UPDATE Război în Ucraina, ziua 1493. Americanii îl acuză pe Zelenski că „a mințit” în legătură cu garanțiile de securitate. Ce plan are Putin

07:56

S-au folosit de standarde europene care reglementează detenția…

Ca să modifice legea după cum le avantajează pretenția…

Dar e ok. Deja e zgomot de fundal.

„Eh, a mai murit unu’, niște scandal…”

Iată o întrebare: câți dintre ăia o să mai omoare?

Încă una bună: cine, ce o să ne spună?

E doar prima rundă? Cine o să răspundă?

Probabil nimeni. Așa cum se întâmplă

De când e PSD-ul la putere și suntem pe lângă

Orice înseamnă urmă de stat

civilizat, educat și preocupat,

Într-adevăr, de bunăstarea proprie.

Dar nu suntem, suntem doar o copie

A ceea ce vedem în filme. Ne-am uitat identitatea,

Ne-am pierdut unitatea,

Sau poate nu le-am avut niciodată p-astea.

Ne sperie dificultatea, ne îngroapă comoditatea,

Nici nu mai știm cum arată normalitatea,

Ne înghite mediocritatea și anxietatea

Și nu mai admirăm deloc verticalitatea.

Acceptăm orice anomalie s-a întâmplat,

Cât timp nu ne-a deranjat de la Netflix și stat în pat,

Facebook, comentat, înjurat și certat.

„Aici zace neamul românesc. A murit enervat.

Era deștept, făcea glume pe net, da’ se temea de acționat!”-

Așa ar scrie pe piatra de mormânt,

În cimitir, sub niște frunze clătinate în vânt,

Dacă ne-am imagina că România e tânărul din Mediaș

Și criminalul e actualul guvern.

„România, poporul trist etern”.

De fapt, cam ăsta e tabloul,

Poporul ăsta are toate șansele să moară ca boul.

Știu, ai fi preferat să te uiți la ceva comic

Sau să stai pe Youtube, să cauți muzică veche de pe Atomic…

O nostalgie, o caterincă, două,

Un vlogger care mănâncă detergent sau trage pe nas ouă,

Un cățeluș, o pisicuță, meme-uri sau vreun sketch,

Vreun talent show, vreun can can sau vreun meci…

Ca să uiți repede de ce ne paște,

De ignoranță și de câte rele naște.

Dar din greșeală ai dat de mine!

Și mai sunt și nesimțit, bine,

Pun titlu „Stand up în rime”

Și apoi îți pun oglinda în față, ca să te uiți la tine.

Ne minunăm de ce se-ntâmplă chiar sub ochii noștri

Dar cumva uităm că indiferența naște monștri.

„Bă, cum să se-ntâmple așa ceva?

Hai să ieșim toți din casă…

Ha, ha! Ce amuzant, ce ziceam? Lasă…

La mulți ani, Eminescu!”