• Publicat:
  • Actualizat:
Internațional

De ce nu se aseamănă CRIZA ECONOMICĂ din 2008 cu cea din 2011. O ANALIZĂ a Wall Street Journal din care VEI ÎNȚELEGE MAI MULT

De ce nu se aseamănă CRIZA ECONOMICĂ din 2008 cu cea din 2011. O ANALIZĂ a Wall Street Journal din care VEI ÎNȚELEGE MAI MULT
Mulți investitori și bancheri au impresia că zilele acestea trăiesc un deja-vu: criza financiară din 2008 se repetă, iar retrogradarea ratingului de credit al SUA de la AAA la AA+ echivalează cu prăbușirea sistemului bancar de investiții de acum trei ani.

Mulți investitori și bancheri au impresia că zilele acesteatrăiesc un deja-vu: criza financiară din 2008 se repetă, iarretrogradarea ratingului de credit al SUA de la AAA la AA+echivalează cu prăbușirea sistemului bancar de investiții de acumtrei ani.

Singura asemănare între aceste două crize este că piețele auintrat în panică și au luat-o în jos. În rest, există treidiferențe fundamentale între crizele economice din 2008 și 2011,scrie Wall Street Journal.

Prima diferență și cea mai evidentă este căcele două crize au origini complet diferite. Cea din 2008 a pornitde jos în sus: de la cumpărătorii super-optimiști de locuințe,criza a urcat la mecanismul „securities” de pe Wall Street, cuajutorul firmelor de rating, și a sfârșit prin infectarea întregiieconomii globale. Recesiunea a fost cauzată atunci de colapsulsistemului financiar.

Citește șiBarackObama susține că problemele economice ale SUA „pot fi rezolvate”:”Noi vom fi întotdeauna o țară cu ratingAAA”

Citește șiUnINVESTITOR MISTERIOS ar fi câștigat 8,5 MILIARDE DE DOLARI de peurma retrogradării SUA. Cât a pariat că Statele Unite își vorpierde ratingul perfect dețară

Citește șiRegizorulMichael Moore îl provoacă pe Obama: „Arestează-l pe șefulStandard&Poor’s!”

Citește șiSenatul SUA anchetează S&P pentru reducerearatingului

Criza din 2011 este în schimb o problemă care pleacă de sus înjos. Guvernele nu sunt în stare să stimuleze economiile șisă-și pună lucrurile în ordine, iar comunitățile de business șicele financiare și-au pierdut încrederea în ele. Drept urmare,cheltuielile și investițiile sectorului privat s-au redus drastic,cauzând un cerc vicios care a dus la șomaj ridicat și la o creștereeconomică greoaie.

De data aceasta, băncile și piețele sunt victimele, nurăufăcătorii.

A doua mare diferență este poate cea maiimportantă, scrie WSJ. Până în 2008, companiile financiare șipopulația s-au desfătat cu credite ieftine, iar când balonul s-aspart, scăderea a provocat un șoc masiv. În 2011, problema se punetocmai invers: stagnarea economică îndeamnă companiile și cetățeniisă-și pună banii cash deoparte, să stea departe de datorii, ceea cea dus la un consum redus și la investiții anemice.

A treia diferență se găsește în soluționareaacestor crize. În 2008, catastrofa avea o soluție simplă, dardureroasă: guvernele au fost nevoite să intervină și să injectezelichidități în rate cu dobânzi scăzute, în bailout-uri pentru bănciși în economie. Un oficial al Trezoreriei SUA a rezumat totulastfel: „O să ținem spatele pentru toți”. Soluția aceasta a costatguvernele din întreaga lume peste 1 trilion de dolari.

Nu a fost corect față de cetățenii care plătesc taxe și impoziteși care au plătit pentru păcatele altora, dar s-a reușit evitareaunei depresiuni globale.

În 2011, o astfel de soluție nu mai există. Problema nu mai estelipsa de lichidități – companiile americane stau cu teancuri recordde bani la saltea. Datoriile companiilor și ale cetățenilor nu suntieșite din comun. Problema reală este o lipsă cronică de încrederedin partea actorilor financiari, atât între ei, cât și față deabilitatea guvernelor de a reporni creșterea economică.

Armele din 2008 nu mai funcționează acum. Chiar dacă băncilecentrale ar începe din nou să pompeze bani în economie, cu oasemenea abundență de cash deja existentă, nu ar folosi la nimic.În aceste zile, marile companii dau fuga la bănci să-și pună laadăpost fondurile în exces, în conturi sigure. La fel, investitoriinu sunt convinși să se pună în mișcare doar pentru că TrezoreriaSUA sau Banca Centrală Europeană mai aruncă în piață câtevamiliarde.

Pentru a ieși din impasul de acum, piețele trebuie să se bazezepe propriile puteri sau să-i aștepte pe politicieni să ia măsuriradicale pentru a porni creșterea economică.

Soluția din partea piețelor nu este imposibilă, arată analizaWSJ. La un moment dat, prețurile investițiilor vor ajunge atât dejos, încât vor reaprinde „spiritul animalic” al investitorilor șicompaniilor. Warren Buffett le spunea acționarilor săi că deobicei, cele mai bune achiziții ale sale au fost făcute cândtemerile legate de vreun eveniment macroeconomic erau la maximum.Soluția din partea politicienilor americani și europeni va lua multtimp, pentru că reformele fiscale și ale pieței muncii, care sărepornească economiile, durează.

Inchide