Iranul vrea să intre în banca BRICS, pe fondul războiului cu SUA și Israel. China, miza uriașă pentru Teheran

Iranul încearcă să adere la Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS pentru a obține acces la noi surse de finanțare și a-și consolida relațiile economice cu statele membre. Demersul vine într-un moment în care războiul cu SUA și Israel pune o presiune uriașă asupra economiei iraniene.

Iranul încearcă să își consolideze legăturile economice cu marile economii emergente și să găsească noi surse de finanțare într-un moment în care sancțiunile și războiul cu Statele Unite și Israelul pun o presiune tot mai mare asupra economiei țării.

Teheranul intenționează să adere la Noua Bancă de Dezvoltare (NDB), instituția financiară creată de statele BRICS ca alternativă pentru finanțarea proiectelor de infrastructură și dezvoltare în economiile emergente, relatează Times of Israel.

Abdolnasser Hemmati, guvernatorul Băncii Centrale a Iranului, a anunțat joi intenția țării sale de a deveni membră a instituției financiare.

Oficialul iranian se află în India înaintea summitului BRICS programat pentru luna viitoare și încearcă să dezvolte inclusiv mecanisme prin care Iranul să coopereze financiar mai strâns cu celelalte state ale grupului.

„Încercăm să stabilim o cooperare monetară bilaterală și trilaterală cu statele membre”, a declarat Abdolnasser Hemmati, guvernatorul Băncii Centrale a Iranului, citat de agenția iraniană Tasnim.

Un reprezentant al Noii Bănci de Dezvoltare a declarat pentru CNBC că instituția nu poate confirma în acest moment intrarea Iranului. Teheranul trebuie mai întâi să parcurgă procedura oficială de aderare și să obțină acceptul necesar.

Ce ar câștiga Iranul dacă intră în BRICS

Noua Bancă de Dezvoltare a fost creată de Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud pentru finanțarea proiectelor de infrastructură și dezvoltare durabilă în economiile emergente și în țările în curs de dezvoltare.

Pentru Iran, accesul la o asemenea instituție ar putea deveni important într-un moment în care posibilitățile sale de finanțare pe piețele internaționale sunt puternic limitate.

Dacă aderarea va fi aprobată, Teheranul ar putea solicita finanțări pentru proiecte în domenii precum transporturile, infrastructura digitală, dezvoltarea urbană sau sistemele de alimentare cu apă și canalizare.

Iranul face deja parte din BRICS, alături de Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud și ceilalți membri ai grupului extins.

Miza depășește însă finanțarea unor proiecte individuale.

Anii de sancțiuni au limitat accesul Iranului la instituțiile financiare occidentale și la piețele internaționale de capital. Războiul cu Statele Unite și Israelul a adăugat o presiune suplimentară asupra unei economii care se confruntă cu inflație ridicată, deprecierea monedei naționale și o încetinire puternică a activității economice.

În aceste condiții, apropierea de instituțiile financiare asociate BRICS îi poate permite Teheranului să dezvolte noi canale economice și să își reducă dependența de sistemul financiar occidental.

Cooperarea monetară bilaterală și trilaterală evocată de Hemmati se înscrie în aceeași strategie: creșterea schimburilor și a finanțării prin mecanisme care nu depind în aceeași măsură de infrastructura financiară dominată de Occident.

China, vitală pentru economia Iranului. Trump amenință partenerii Teheranului

În această strategie, China ocupă un loc esențial. Beijingul este cel mai important partener comercial al Iranului și unul dintre principalii cumpărători ai petrolului iranian.

În 2025, China a cumpărat peste 80% din petrolul iranian transportat pe mare, potrivit datelor Kpler citate de CNBC.

Washingtonul încearcă, în paralel, să mărească presiunea economică asupra Teheranului și asupra statelor care continuă să facă afaceri cu acesta.

Președintele Donald Trump, un critic constant al BRICS, a descris politicile grupului drept „anti-americane” și a amenințat cu introducerea unor tarife vamale de 25% pentru mărfurile provenite din orice țară care cumpără direct sau indirect bunuri ori servicii din Iran.

O asemenea politică ar putea pune unele dintre statele partenere ale Teheranului în situația de a cântări beneficiile relațiilor comerciale cu Iranul în raport cu riscul pierderii accesului avantajos la piața americană.