Lecție pentru presa românească. Cum s-au trezit jurnaliștii britanici peste noapte cu o nouă instituție de reglementare a presei

„Țineți prima pagină!” – Nu de multe ori se întâmplă în cariera unui jurnalist de presă scrisă să vrea să strige acest lucru. Și, totuși, asta are loc acum în Marea Britanie, unde presa s-a trezit peste noapte, la propriu, cu un organism independent de reglementare, constituit printr-un acord politic și fără niciun fel de consultări cu mass-media.

Decizia se vrea o implementare a raportului de anul trecut, întocmit de Comisia Leveson, care a fost creată ca urmare a scandalului interceptărilor telefonice din presa britanică. Această comisie a propus, în raportul care analiza condițile din breaslă ce au făcut posibile unele dintre cele mai mari derapaje din istoria jurnalismului european, înființarea unui nou organism de supraveghere a presei. Argumentul Comisiei este că vechea Press Complaints Commission și-a dovedit ineficiența.

Așa se face că cel mai mare scandal din istoria presei europene s-a încheiat cu un acord politic în noapte.

„Escaladarea unei neîncrederi în capacitatea presei de a se redresa de una singură”

După luni de discuții fără a se face vreun pas înainte, cei trei mari lideri poltici ai Marii Britanii, David Cameron, Nick Clegg și Ed Miliband, au decis înființarea prin cartă regală a unui organism independent de monitorizare a presei. Decizia, parafată la ora 3:00, în noaptea de duminică spre luni, a șocat industria mass-media din Regatul Unit.

Nu doar condițiile dure pe care le impune au stârnit îngrijorare, ci și maniera ascunsă în care s-a făcut înțelegerea. De menționat, de asemenea, că decizia de a înființa organismul prin cartă regală înseamnă că statutul său nu va putea fi modificat decât cu o majoritate de două treimi în fiecare dintre cele două camere ale Parlamentului britanic.

„Este uimitoare maniera secretă în care partidele politice au luat această decizie, fara ca presa să afle – și nu vorbesc aici de jurnaliști, ci de șefii editoriali ai marilor ziare”, a subliniat pentru gândul Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent din România. „Este escaladarea unei neîncrederi tot mai acerbe în capacitatea presei de a se redresa de una singură, dar și expresia unei dorințe tot mai puternice de a controla presa”, a adăugat Avădani.

În replică la modalitatea în care s-au pus temeliile noii instituții, jurnaliștii amenință acum că vor boicota noua structură.

Prima pagină a cotidianului britanic The Independent după acordul asupra înființării noului organism de reglementare a presei

Noul organism va avea puterea de a impune presei britanice publicarea de drepturi la replică și corecții. De asemenea, poate da amenzi de până la 1 milion de lire, a explicat premierul David Cameron, într-un discurs susținut în Parlament imediat după acordul politic. Press Complaints Commission (PCC), pe de altă parte, nu putea aplica astfel de sancțiuni. Există o altă diferență notabilă între cele două organisme: PCC era un organism al breslei, pe când în noua instituție de monitorizare reprezentanții mass-media nu vor mai avea dreptul de veto în privința componenței, a mai explicat Ioana Avădani.

„În esență, este un pas înainte pe calea controlului statului asupra mass media – la modul britanic. Nu prin lege, nu prin constrângerea de a scrie sau a nu scrie într-un anume fel, ci prin a obliga ziarele să-și asume responsabilitatea”, a punctat directoarea CJI.

Lovitură pentru bloguri și agregatoarele de știri

O altă noutate deosebit de importantă pe care o aduce niul organism de reglementare a presei britanice este că el afectează puternic și blogurile, dar și agregatoarele de știri precum Huffington Post UK, care devin expuse proceselor de defăimare și riscă amenzi foarte mari.

„Propunerea înființării unui astfel de organism a reieșit din celebrul de acum raport Leveson, care a analizat cauzele care au făcut posibile încălcări atât de flagrante ale legii și deontologiei de către jurnaliștii britanici. Chiar dacă doar cei de la News of the World sunt cei care au „spart” telefoanele și au interceptat convorbiri și conversații particulare, Lord Leveson a pus – pe buna dreptate – problema culturii profesionale care a permis astfel de comportamente, faptul că presa, ca industrie și ca profesie, nu a reactionat suficient de puternic pentru a le împiedica. Aceasta, desi ele erau de notorietate în cercurile jurnalistice”, ne-a mai explicat Ioana Avădani.

Lecție despre slaba reacție a breslei

Scandalul interceptărilor a început de la publicația News of the World (deținută de magnatul Rupert Murdoch) care a fost între timp închisă. Jurnaliștii de aici ar fi interceptat convorbirile a aproximativ 4.000 de oameni, începând cu anul 2000. Mai multe persoane au demisionat, altele au fost arestate, iar scandalul s-a extins ulterior la mai multe publicații și a devenit una dintre cele mai mari pete pe onoarea presei europene din istorie. O altă consecință a fost înființarea de către guvernul britanic a Comisiei Leveson, cu rolul de a analiza practicile presei din Regat.

„O remarcă posibilă, cu valoare de „lecție” pentru cine are urechi de auzit, este că presa britanică suferă acum efectele atitudinii nepăsătoare în care s-a complăcut ani de zile. Practicile celor de la News of the World erau cunoscute – așa cum și ziariștii români știu de parcticile reprobabile, chiar penale, ale colegilor lor. Slaba reacție a breslei este pedepsită acum, nu numai greșeala jurnaliștilor lui Murdoch. Ea este cea care permite politicienilor să intervină și le oferă un
pretext foarte greu de combătut”, a mai declarat pentru gândul Ioana Avădani. Directoarea de la CJI a punctat încă un aspect care nu trebuie ignorat în această paralelă UK-România: „Să ținem cont că vorbim despre Marea Britanie, o țară cu reflexe democratice vechi de secole. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arăta o astfel de intervenție în România”.