Pe măsură ce discuțiile SUA cu Rusia și Ucraina se intensifică, atenția se îndreaptă către potențialii termeni pentru o înțelegere care să pună capăt războiului. Pe fondul evoluțiilor recente, Turcia și-a exprimat un optimism prudent cu privire la calea către pace. Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a declarat că un acord Ucraina-Rusia ar putea asigura pacea regională timp de cincizeci până la șaptezeci de ani și a mai spus că un astfel de acord ar trebui să oblige ambele părți „să nu se atace reciproc în nicio circumstanță”.
Totuși, un acord prematur care favorizează Rusia sau lasă Ucraina fără aranjamente de securitate credibile și funcționale ar amenința propria securitate, influență și poziție strategică a Turciei în regiune.
„Pentru Ankara, consecințele unui acord de pace dezechilibrat care avantajează Moscova vor continua să se resimtă mult timp după încetarea imediată a ostilităților. Orice pace care cimentează câștigurile Rusiei ar altera echilibrul de putere în regiunea Mării Negre și ar constrânge amprenta geopolitică a Turciei timp de decenii”, se arată într-o analiză publicată de Atlantic Council.
Un acord de pace „prietenos cu Rusia” ar destabiliza regiunea
Un acord de pace „prietenos cu Rusia” – unul care legitimează ocupația sau acceptă implicit pretențiile Kremlinului de a-și extinde cuceririle teritoriale în Ucraina – ar destabiliza regiunea și ar afecta grav poziția pe termen lung a Turciei.
O Ucraină slăbită, lipsită de integritatea teritorială și capacitatea militară, ar altera echilibrul puterii la Marea Neagră în favoarea Rusiei – un scenariu pentru care Turcia ar plăti un preț greu. De la Crimeea până la Caucaz, consecințele s-ar reverbera în întregul mediu geopolitic al Ankarei.
- Așa cum a declarat luna trecută președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, un plan de pace poate fi acceptabil doar dacă „îndeplinește așteptările legitime și nevoile de securitate ale ambelor părți, fără a crea o nouă instabilitate”.
- Analiștii turci avertizează că o soluționare nefavorabilă pentru Kiev ar submina direct interesele strategice ale Turciei, deoarece Rusia nu și-a abandonat ambițiile imperiale de a recâștiga controlul asupra fostului spațiu sovietic – de la Caucazul de Sud și Asia Centrală până la țările baltice.
- Pentru propriile interese, Turcia ar trebui să adopte o poziție fermă – în special în interacțiunile sale diplomatice cu Statele Unite – conform căreia orice propunere care cimentează câștigurile teritoriale ale Rusiei și pregătește câmpul de luptă pentru următoarea ofensivă a Moscovei este inacceptabilă și periculoasă pentru regiune.
Dacă eventuale concesii teritoriale ar oficializa controlul Rusiei asupra estului și sudului Ucrainei și a Mării Azov, Moscova ar transforma efectiv această zonă într-o mare interioară rusească, se mai precizează în analiza publicată de Atlantic Council.
- Combinată cu încercările Rusiei de a militariza și domina Marea Neagră în sens larg, acest lucru ar inversa echilibrul puterii navale, care a fost favorabil Turciei de la atacurile reușite ale Ucrainei asupra flotei rusești de la Marea Neagră.
- Crimeea este o problemă deosebit de sensibilă. Pentru Turcia, aceasta nu este o monedă de schimb abstractă – definește o poziție avansată în Marea Neagră și găzduiește o comunitate tătară cu legături culturale și istorice profunde cu Ankara.
- Orice acord care ar legitima anexarea sa ilegală nu ar fi doar o înfrângere diplomatică pentru Ucraina. Ar fi o lovitură strategică pentru Turcia.
- Orice acord care permite Rusiei să extindă sau să consolideze câștigurile teritoriale ar încuraja Moscova, i-ar permite să își sporească toate capacitățile navale și să își consolideze prezența în regiunea extinsă a Mării Negre.
Un astfel de rezultat nu numai că ar amenința Ucraina, dar ar și limita influența Turciei din Caucaz până în Orientul Mijlociu și Africa de Nord și nu numai.
Ce poate face Ankara?
În timp ce negocierile actuale au loc între negociatorii americani, ruși și ucraineni, țările europene au desfășurat, de asemenea, demersuri diplomatice la Washington pentru a-și susține pozițiile cu privire la elementele unui potențial acord de pace care sunt esențiale pentru interesele lor. Turcia ar trebui să facă același lucru.
Turcia are o pârghie reală – diplomatică, economică și militară – pentru a influența rezultatul discuțiilor de pace care vizează încheierea războiului. Liderii țării nu ar trebui să se ferească să o folosească.
- Rolul Turciei ca mediator între Rusia și Ucraina, în special pe plan umanitar, rămâne important.
- Pentru Ucraina, returnarea copiilor ucraineni răpiți și a tuturor prizonierilor de război și deținuților politici, inclusiv a tătarilor din Crimeea și a prizonierilor religioși, este un „element obligatoriu” pentru orice proces de pace.
- În timpul vizitei președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Ankara, luna trecută, aceste probleme s-au aflat în centrul discuțiilor sale cu Erdoğan. Asumarea unui rol proactiv în pledarea pentru returnarea prizonierilor de război și a copiilor ucraineni răpiți – inclusiv prin ridicarea acestor probleme în cadrul angajamentelor bilaterale cu Rusia și în forurile diplomatice multilaterale – ar consolida reputația Turciei ca actor regional cheie, putere umanitară și mediator credibil.
„Aceste atacuri subminează semnificativ comerțul turcesc atât la Marea Neagră, cât și la Dunăre”
Dincolo de presiuni pentru un acord echitabil în negocierile de pace, Turcia trebuie să preia conducerea în coaliția maritimă a celor dispuși și să își intensifice eforturile pentru a restabili ordinea și stabilitatea bazate pe reguli în Marea Neagră. Fiind cea mai mare putere navală a NATO în regiune, Ankara este esențială pentru descurajarea regională.
- Agresiunea Moscovei s-a extins din ce în ce mai mult în spațiul maritim al NATO, afectând direct Turcia și România. Luna trecută, un petrolier turcesc de gaze naturale lichefiate care opera în portul ucrainean dunărean Izmail – la doar câțiva metri de granița cu România – a fost lovit de drone rusești.
- De la invazia la scară largă a Rusiei, alte câteva nave turcești sau sub pavilion turcesc au fost lovite de rachete în porturi ucrainene, inclusiv în porturile maritime Odesa și Herson.
Potrivit Grupului de Monitorizare a Mării Negre, peste 40% dintre navele care intră în portul Odesa în acest an aparțin unor companii turcești, cea mai mare pondere din orice țară. Astfel, aceste atacuri subminează semnificativ comerțul turcesc atât la Marea Neagră, cât și la Dunăre, se mai arată în analiza Atlantic Council.
Ideea că marile puteri își pot impune unilateral termenii asupra altor națiuni contrazice viziunea Turciei asupra lumii
Turcia ar trebui să se opună mai multor potențiale condiții care au fost discutate în rundele recente de negocieri de pace.
- În primul rând, orice limitare a forțelor armate ale Ucrainei ar submina propria postură de descurajare a Turciei. O Ucraină constrânsă militar nu este un tampon, este o invitație la o nouă agresiune rusească și o linie frontală slăbită pentru securitatea europeană. Ankara nu beneficiază de o Ucraină dezarmată. Beneficiază de o Ucraină capabilă, care poate împiedica Rusia să își proiecteze puterea peste Marea Neagră.
- În al doilea rând, Turcia ar trebui să respingă restricțiile privind cooperarea internațională a Ucrainei în domeniul apărării și al industriei. Ankara a investit masiv în dezvoltarea comună cu Kievul – în drone, sisteme navale și motoare – ceea ce consolidează autonomia strategică a ambelor țări. Blocarea accesului Ucrainei la ecosisteme de apărare avansate ar slăbi Kievul și ar afecta ambițiile Turciei de a deveni un producător regional de top de tehnologii de apărare.
- În al treilea rând, Turcia ar trebui să reziste încercărilor de a impune o „neutralitate” Ucrainei. Turcia a susținut dintotdeauna integrarea Ucrainei în NATO, deoarece o Ucraină aliniată la NATO consolidează descurajarea colectivă împotriva Rusiei în regiunea extinsă a Mării Negre. Apartenența Ucrainei ar consolida flancul sud-estic al NATO, contribuind la protejarea Alianței împotriva Rusiei, Iranului și a altor actori revizioniști.
Ideea că marile puteri își pot impune unilateral termenii asupra altor națiuni contrazice viziunea Turciei asupra lumii, aceea că statele suverane – inclusiv puterile regionale – trebuie să aibă puterea de a-și decide propria orientare geopolitică, avertizează Atlantic Council.
Interesele Ucrainei, Turciei și NATO sunt comune: descurajarea Rusiei, protejarea infrastructurii maritime, păstrarea suveranității și prevenirea normalizării agresiunii teritoriale.
În acest moment critic, Turcia nu poate aștepta ca Statele Unite și Rusia să negocieze rezultate care să-i remodeleze vecinătatea. Trebuie să-și reafirme conducerea regională, să-și apere interesele strategice și să contribuie la asigurarea unei păci durabile în Ucraina și la Marea Neagră.
RECOMANDAREA AUTORULUI: