LISTA pe care UE și Marea Britanie nu se înțeleg în negocierile pentru Brexit. Peste 200.000 de români vizați direct de prevederile în divergență

14 dintre aceste teme de discuție se lovesc de o neînțelegere totală între cele două tabere, părerile lor fiind total opuse în ceea ce privește respectivele probleme. Opt dintre teme necesită clarificări suplimentare și arată că s-ar putea bucura de un consens. 

Totuși, cele 14 teme de discuție la care tabăra UE și tabăra Brexit nu s-au înțeles sunt probleme destul de importante și care necesită rezolvare pentru a se putea ajunge la o despărțire pașnică. 

Între acestea se regăsesc două subiecte legate de drepturile cetățenilor europeni cu rezidență într-una dintre comunități. În această cauză, tabăra Brexit dorește să impună propriile reguli, în timp ce tabăra UE dorește ca regulile existente deja, cele ale blocului comunitar, să rămână, în mare parte, în vigoare. De asemenea, în ceea ce-i privește pe muncitorii cetățeni ai UE, detașați în Marea Britanie, tabăra Brexit dorește ca această categorie să fie inclusă în termenii tratatului de ieșire din blocul comunitar, în timp ce tabăra europeană consideră că situația lor nu ar trebui să fie parte a negocierilor.  

O a doua problemă în privința căreia cele două tabere nu s-au înțeles este aceea legată de viitorii membri ai familiilor de europeni cu rezidență în Marea Britanie, despre care britanicii spun că ar trebui să fie tratați după regulile aplicabile cetățenilor europeni care ajung în Regat după Brexit, în timp ce Uniunea Europeană consideră imposibil un asemenea tratament, având vedere că ei se nasc într-o familie cu drepturi depline în Marea Britanie, ca orice alt cetățean britanic. 

Cele două tabere nu s-au înțeles nici în ceea ce privește drepturile individuale ale cetățenilor europeni rezidenți în Marea Britanie. Negociatorii britanici susțin că aceștia trebuie tratați după regulile juridice ale Regatului, în timp ce negociatorii europeni susțin că în planul Brexitului trebuie să fie stipulat clar faptul că cetățenii europeni vor avea drepturile garantate de un acord în ceea ce privește justiția, care ar trebui făcut între cele două părți. 

În ceea ce privește monitorizarea și supravegherea, Uniunea Europeană dorește ca această sarcină să rămână a Comisiei Europene, în timp ce tabăra Brexit consideră necesară inființarea unui organism britanic pentru monitorizare și supraveghere, Comisiei rămânându-i această sarcină doar pentru cele 27 de state rămase în UE. 

Cele două părți ale negocierilor nu s-au înțeles nici în privința rezidenților permanenți. Uniunea Europeană vrea ca regulile actuale să rămână în vigoare, în timp ce Marea Britanie dorește impunerea unor limite pentru cetățenii fără origine britanică, cum ar fi cele legate de modalitatea de plată a asigurărilor medicale sau de drepturile de muncă.  

De asemenea, părerile divergente apar și când vine vorba despre comiterea unor crime sau a altor fapte grave după Brexit. Uniunea Europeană optează pentru expulzare pe probleme de securitate națională sau sănătate, în timp ce Marea Britanie dorește expulzarea având în vedere nesupunerea regulilor post-Brexit valabile pentru imigranți. Totodată, Marea Britanie cere ca aceștia să dovedească cu acte provenite din țările lor că pot beneficia de drept de ședere pe teritoriul britanic după Brexit, în conformitate cu regulile care vor intra în vigoare.

Tot referitor la imigranți, cele două tabere nu s-au înțeles în ceea ce privește dreptul de ședere al rezidenților cu certificat permanent de rezidență. Negociatorii britanici susțin că, chiar și această categorie, va trebui să reaplice pentru obținerea certificatului de rezidență, pentru a intra sub incidența noilor reguli implementate odată cu Brexitul. 

De asemenea, britanicii doresc o verificare sistematică în ceea ce privește criminalitatea, cerând, practic, verificări sistematice ale cazierelor cetățenilor europeni, fapt pe care UE îl consideră inacceptabil. 

În ceea ce privește drepturile de vot ale cetățenilor britanici, dacă Uniunea Europeană refuză să acopere acest fapt, motivând că drepturile reies din reglementările UE existente în acest sens, Marea Britanie dorește ca atât cetățenii britanici, cât și cei europeni să poată vota la alegerile locale în țările gazdă.  

Cât despre drepturile de schimbare a rezidenței ale cetățenilor britanici în interiorul UE, dacă britanicii vor ca aceștia să-și păstreze dreptul de liberă circulație, reprezentanții europeni consideră că aceștia ar trebui să aibă drepturi doar în interiorul statelor în care au deja rezidență. 

Cea din urmă problemă se referă la regimul asigurărilor sociale care-i privește atât pe cetățenii UE, cât și pe cei ai Marii Britanii, reprezentanții taberei Brexit dorind reguli mai stricte decât cele existente în prezent în această cauză.