Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, mega-proiectul AFRICAN: Istoria zbuciumată a unei investiții colosale, cu potențial uriaș și tensiuni pe măsură

Cu o capacitate instalată de 5,15 gigawați, Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, de pe Nilul Albastru, este cea mai mare centrală hidroelectrică din Africa și printre cele mai mari 20 din lume. Cu o istorie lungă și plină de controverse, barajul are potențialul să transforme Etiopia în cel mai mare exportator de energie din Africa, dar și să sporească tensiunile dintre statele traversate de Nil. 

Un proiect propus din anii ’50, amânat zeci de ani

Potențialul locului ales pentru baraj, la doar 14 kilometri de granița Etiopiei cu Sudanul, fusese identificat încă din timpul domniei împăratului Haile Selassie, între 1956 și 1964, de către o agenție americană de administrare a apelor, în timp ce americanii studiau cursul Nilului Albastru.

Cu toate acestea, din cauza loviturii de stat din 1974, a invaziei Etiopiei de către Somalia în 1977-78 și a războiului civil lung de 15 ani din Etiopia, proiectul nu a înregistrat nici un progres până la începutul anilor 2000.

Guvernul etiopian a studiat situl în octombrie 2009 și apoi iar în august 2010. În noiembrie 2010, a fost prezentat un proiect pentru baraj.

La 31 martie 2011, la o zi după ce proiectul a fost făcut public, un contract de 4,8 miliarde de dolari a fost atribuit companiei italiene Salini Impregilo, fără licitație, iar piatra de temelie a barajului a fost pusă pe 2 aprilie 2011 de către prim-ministrul Meles Zenawi.

Cele cinci miliarde de dolari necesare pentru proiect au provenit în principal din fonduri obținute de la populație, atât din Etiopia cât și din diaspora.

Inițial, barajul fusese numit „Proiectul X”. După ce a fost anunțat acordarea contractului, proiectul a fost numit Barajul Mileniului. La 15 aprilie 2011, Consiliul de Miniștri l-a redenumit Marele Baraj al Renașterii Etiopiene.

Construcția a fost finalizată în iulie 2025, opt ani mai târziu decât termenul stabilit.

Cu o capacitate de rezervor de 74 de miliarde de metri cubi de apă, proiectul își propune să genereze 5.000 de megawați de energie electrică, mai mult decât dublul capacității actuale a Etiopiei.

Prioritățile divergente ale statelor prin care trece Nilul

Disputa privind alocarea și utilizarea apelor Nilului durează de mulți ani și a fost exacerbată de schimbările climatice și de creșterea cererii de alimente și apă din partea populațiilor în creștere.

În plus, cele 11 țări prin care trece Nilul au priorități de dezvoltare divergente. Printre aceste state se numără Etiopia, Egiptul, Sudanul, Rwanda, Tanzania și Kenya.

Egiptul și Sudanul se află în aval de baraj, și apele fluviului ajung acolo numai după ce au trecut prin cele nouă state din amonte.

Tratatele din epoca colonială, sursa parțială a tensiunilor

Cadrul legal care reglementează alocarea apelor Nilului este dominat de acorduri din epoca colonială, cele mai importante fiind din 1929 și 1959.

Acordurile au fost îmbrățișate de cele două state din aval, Sudan și Egipt, dar contestate de cele nouă din amonte, inclusiv Etiopia, care susțin de mult timp că nu au fost semnatare ale tratatelor din epoca colonială și, prin urmare, nu sunt obligate să le respecte.

Printre altele, aceste tratate au acordat Egiptului putere de veto asupra oricăror proiecte de construcție pe Nil sau afluenții săi. Juriștii internaționali au remarcat că tratatul din 1959, de exemplu, contrastează puternic cu principiile internaționale care ghidează utilizarea apei peste granițe din prezent.

Inițial, statele din aval, în special Egiptul, s-au opus construcției barajului, argumentând că este o amenințare la adresa drepturilor lor privind accesul la apă.

Etiopia a ignorat protestele și a continuat cu lucrările de construcție, moment în care Egiptul și Sudanul și-au schimbat abordarea spre a obține un acord privind umplerea și operarea barajului.

Cele două state din aval considerau că umplerea barajului ar fi trebuit să dureze aproximativ 12 până la 21 de ani pentru a le proteja alimentarea cu apă, dar, din motive interne și politice, autoritățile de la Addis Abeba au preferat o perioadă de umplere mai scurtă.

În plus, Egiptul și Sudanul au susținut că umplerea rezervorului fără un acord obligatoriu din punct de vedere juridic le-ar încălca interesele și drepturile.

Egiptul: Barajul este o amenințare la adresa securității sale

Egiptul continuă să susțină că barajul Etiopiei este o amenințare la adresa securității sale și că, dacă este necesar, va lua măsuri pentru a proteja ceea ce numește „drepturile sale istorice” asupra apelor Nilului.

Egiptul se bazează pe Nil pentru mai mult de 90% din rezervele sale de apă dulce. Nevoile de apă ale țării au crescut pe măsură ce populația a crescut și economia sa s-a extins semnificativ.

Totuși, în loc să-și modernizeze infrastructura de apă, să minimizeze practicile de irigații risipitoare și, în general, să îmbunătățească utilizarea apei, Egiptul s-a concentrat pe mega-proiecte grandioase care pun o presiune semnificativă asupra resurselor limitate de apă ale regiunii.

Sudanul, scena unui război civil devastator din 2023, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că barajul din Etiopia afectează operațiunile propriilor baraje.

Acest lucru ar face mai dificilă gestionarea planurilor de dezvoltare ale Khartoumului.

În ciuda intervenției Uniunii Africane și a guvernului SUA, precum și a apelurilor Egiptului către Consiliul de Securitate al ONU, cele trei țări nu au reușit să obțină un acord.

Ce reprezintă barajul pentru etiopieni?

Pentru etiopieni, Marele Baraj este un simbol al unității și mândriei naționale.

Este semnificativ faptul că construcția a fost întreprinsă fără a depinde de finanțare din partea actorilor externi, cum ar fi instituțiile financiare internaționale sau marile țări industrializate.

Producția de energie electrică a barajului ar putea transforma dezvoltarea Etiopiei.

În primul rând, energia electrică ar oferi o sursă fiabilă de energie pentru industrializarea rurală, reducând defrișările prin eliminarea nevoii populației de a tăia copaci pentru lemne de foc.

În al doilea rând, ar reduce poluarea asociată cu arderea lemnului, bălegarului și a altor forme de biomasă pentru gătit și alte activități.

În al treilea rând, ar îmbunătăți accesul la educație, oferind în mod eficient lumina, care va ajuta elevii să își facă temele și să învețe noaptea.

Vara, energia electrică generată ar putea fi folosită pentru a răci sălile de clasă.

În cele din urmă, producția mai mare de energie electrică ar stimula accesul la internet în zonele rurale din Etiopia, sporind efectiv legăturile cu lumea exterioară.

Barajul ar putea ajuta, de asemenea, la controlul inundațiilor în Sudan și la protecția împotriva secetei în Egipt – dar numai dacă cele trei țări aleg să colaboreze.

Foto: Profimedia