Mărturia fotografului care a surprins momentul asasinării ambasadorului Rusiei la Ankara. „Mi-a luat câteva secunde să realizez. O viață a dispărut chiar în fața ochilor mei”

Am decis să particip pur și simplu pentru că era în drum spre casă

„Evenimentul părea ceva obisnuit: o expoziție ce avea ca temă Rusia. Până când, un om îmbrăcat la costum a scos pistolul. Am crezut că e ceva teatral. 

În schimb, a fost un asasinat calculat cu răceală, desfășurat chiar în fața mea și-a altora, care, terifiați, priveam cum un om cu părul scurt, aparent pus ornamental acolo, îl împușcă pe ambasadorul rus.

Focurile de armă, cel puțin opt dintre ele, s-au auzit foarte tare. Haosul s-a pornit. Oamenii țipau, se ascundeau după coloane, sub mese sau se aruncau la podea. Imi era teamă, dar am găsit un mic loc după o coloană și mi-am continuat treaba mea – cea de fotograf.

Expoziția, intitulată: „De la Kaliningrad la Kamchatka, prin ochii călătorilor” prezenta fotografii speciale din regiunea baltică a Rusiei și din peninsula Kamchatka, estul Rusiei. Am decis să particip pur și simplu pentru că era în drum spre casa mea, în Ankara.

Când am ajuns, discursurile începuseră deja. Ambasadorul Andrei Karlov luase cuvântul, și m-am mutat mai aproape să fac fotografii. M-am gândit că vor fi folositoare pentru a descrie relația ruso-turcă.

Vorbea calm, liniștit, pentru a permite traducătorului să traducă. Îmi amintesc că mă gândeam în acel moment cât de calm și de umil părea.

Atacatorul era agitat, dărâma în jurul lui fotografiile de pe perete

Apoi au venit focurile de armă, iar lumea s-a panicat. Corpul ambasadorul zăcea la podea, la doar câțiva metri de mine. N-am văzut sânge în jurul lui, cred că fusese împușcat în spate. Mi-a luat câteva secunde să realizez. Un bărbat a murit în fața mea. O viață a dispărut chiar în fața ochilor mei.

M-am mutat apoi spre stânga, în timp ce pistolarul, identificat mai târziu ca ofițerul de poliție Mevlut Mert Altintas, gesticula către mulțimea din partea dreaptă. N-am reușit să-mi dau seama inițial ce l-a motivat să facă asta. M-am gândit că ar putea fi un militant cecen. Dar mai târziu a zis ceva despre orașul sirian Alep. Era probabil motivat de bombardamentele Rusiei din Alep și de faptul că rebelii erau alungați din oraș. Apoi a strigat „Allahu Akbar”, dar nu am putut înțelege restul vorbelor în arabă.

Atacatorul era agitat. Mergea în jurul corpului ambasadorului și dărâma în drumul lui fotografiile de pe perete.

Chiar dacă sunt lovit, rănit sau ucis, sunt jurnalist, trebuie să-mi fac treaba

Eram speriat de ideea că s-ar putea întoarce spre mine, dar am avansat pentru a-l fotografia pe om în timp ce vorbea cu mulțimea captivă.

Dar mă gândeam. Sunt aici, chiar dacă aș fi lovit, rănit sau ucis, sunt jurnalist, trebuie să-mi fac treaba. Aș fi putut fugi fără să fac fotografii, dar dacă cineva m-ar fi întrebat: „De ce n-ai făcut fotografii?”, n-aș fi avut un motiv adecvat.

M-am gândit la prieteni sau colegi care au murit în zone de conflict în timp ce făceau fotografii.

Omul era agitat, dar cumva avea control de sine. A strigat la toată lumea să se dea înapoi, în timp ce ce gărzile de securitate ne-au ordonat să părăsim sala. Și am plecat.

Ambulanțe și vehicule blindate au venit apoi la fața locului. Atacatorul a fost ucis ulterior într-un schimb de focuri.

Când m-am întors la birou pentru a edita pozele, am fost șocat să aflu că omul se afla chiar în spatele ambasadorului în timp ce vorbea, ca un prieten sau un bodyguard.”, a povestit fotograful Burhan Ozbilici.