O descoperire arheologică macabră scoate la iveală prima atestare a unei pandemii

Se împlinesc 10 ani de când multe publicații media transmiteau că anul 2016  a fost cel mai „groaznic an din istorie”. Problemele de atunci criza refugiaţilor, amplificarea terorismului în Europa, Brexit, tentativa de lovitură de stat din Turcia, răspândirea virusului Zika şi creşterea tensiunii rasiale în SUA, plus câștigarea alegerilor prezidențiale de către controversatul om de afaceri Donald Trump.

2016, considerat cel mai „prost an din istorie”. Și a urmat 2020

Patru ani mai târziu, a  venit 2020 cu pandemia de COVID-19. Și 2022 cu războiul din Ucraina. Și 2023 cu războiul din Fâșia Gaza și cu revoluția AI. Iar între 2024 și 2026, odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă, a escaladat nu doar conflictul dintre Israel și Iran, dar au erupt alte conflicte în lume.

Pare că trăim cele mai urâte vremuri, dar asta după ce Occidentul (lumea dezvoltată din SUA, Canada, Europa de Vest, Australia, Japonia) a cunoscut o perioadă de pace și de înflorire economică care a durat 80 ani. Aparent, lumea dezvoltată și liberă a experimentat o adevărată „epocă de aur” timp de 80 de ani  datorită instituțiilor și organizațiilor internaționale care au menținut pacea, a  comerțului globalist și  economiei de piață, dar și datorită consumerismului, creșterii nivelului de trai, progresului tehnologic și avansul medicinei moderne.

Alte țări asiatice precum China și Coreea de Sud au început să experimenteze dezvoltarea de pe urma economiei de piață  abia din anii 1980, după încheierea războiului din Vietnam și moartea dictatorului Mao Zedong.

Și abia după prăbușirea regimurilor comuniste din 1989 și colapsul URSS, țări din Europa de Est și Rusia au început să aibă parte de o creștere graduală a nivelului de trai după ce au intrat pe ecomomia de piață. Alte țări sud-americane, sud-asiatice și africane au început să se stabilizeze abia după anii 1990-2000, în timp ce Israelul și statele din Orientul Mijlociu, exceptând cele înfloritoare din Golful Persic, sunt într-o stare permanentă de război din 1948.

Înainte de 1945, întreaga lume era într-o stare permanentă de război. Războaiele în Europa și Asia, în interiorul continentelor,  erau aproape anuale, cu bilanț dramatic, de ordinul a sute de mii sau chiar milioane de decese.

În toate țările erau populații cu lipsuri la scară largă, iar medicina modernă încă nu era atât de dezvoltată. Pandemia de COVID-19 a fost un șoc în 2020, dar puțini știu că înainte de 1950, epidemiile erau o obișnuință. Milioane de oameni murau de la holeră, gripa porcină, tuberculoză, boli venerice, variolă, malarie etc.

Pentru prima oară în istorie,speranța de viață a depășit 70 de ani în multe țări, iar foametea pare a fi de domeniul trecutului când milioane de oameni se confruntă acum cu obezitatea, diabetul și cancerul provocate de consumul de alimente nesănătoase.

„De-a lungul istoriei, au fost propuşi diferiţi ani ca fiind ,,cei mai răi din toate timpurile”. Unul dintre cele mai importante exemple este considerat anul 1347, când în Europa a izbucnit epidemia cunoscută sub numele de ,,Marea Ciumă”. Timp de 3 ani, molima a provocat moartea unei treimi din populaţia bătrânului continent, producând înainte mii de victime pe teritoriul Asiei. O altă perioadă considerată ca fiind devastatoare pentru omenire este cea cuprinsă între anii 1942-1943. Atunci, Holocaustul atinge apogeul, fenomenul fiind stopat de-abia la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Există voci care susţin că toate evenimentele negative care se petrec astăzi îşi au originea în anul 1914, motiv pentru care acesta ar trebui considerat ,,cel mai rău an din istorie”.Această teorie se bazează pe faptul că izbucnirea Primului Război Mondial a avut ca efecte: declanşarea Revoluţiei Bolşevice, răspândirea nazismului în Germania, declanşarea Holocaustului, proiectarea şi utilizarea bombei atomice, izbucnirea Războiului Rece şi situaţia tulbure din statele musulmane.

Stabilitatea apărută după căderea Zidului Berlinului a fost întreruptă brusc la 11 septembrie 2001. Unii teoreticieni spun că, de atunci, omenirea trece printr-o altă perioadă de nesiguranţă, iar anul 2016 ar fi apogeul acesteia.”, a scris  Descoperă.ro  în urmă cu 10 ani.

The Guardian susține însă că a existat un an mult mai cumplit: 536 d.Hr.

O erupție vulcanică din 536 d.Hr a dat lumea peste cap

„Razele Soarelui băteau slab și apăreau albastre. La prânz, umbra oamenilor nu era deloc vizibilă pe pământ. Căldura de la Soare era plăpândă. Luna, când era Plină, era lipsită de splendoare. Iarna a fost fără furtuni, primăvara a fost fără dulceață, vara a fost fără căldură. Înghețul și secetele erau prelungite. Anotimpurile parcă s-au dat peste cap. Cerul era plin de obiecte străine, ca niște nori de ploaie, prelungiți. Înghețul a avut loc pe durata recoltei, făcând perele mai tari și strugirii mai amari.”, a scris istoricul roman Cassiodorus în 538.

Chiar și analale Dinastiei Tang din 536 menționează „foametea care a izbucnit în timpul verii”, „marele îngheț” și  despre „cenușa gălbuie care a căzut din cer”. Arheologii au găsit indicii în Peru care demonstrează că și cultura Moche a fost grav afectată de secetă în 536.

Cu doi ani înainte, o erupție vulcanică masivă a produs o iarnă vulcanică. Cenușa vulcanică și aerosolii de sulfat au fost eliberați în atmosferă, într-o cantitate uriașă, reducând radiația solară și provocând scăderea temperaturilor cu 2,5 grade Celsius pentru mai mulți ani.

Pământul a experimentat atunci o Mică Eră Glaciară, iar istoricul Michael McCormick a considerat 536 ca cel mai prost an din istoria omenirii. Răcirea globală a persistat până în 547, potrivit studiilor. Iar răcirea globală ar fi cauzat compromiterea recoltelor, foamete la scară largă și ar fi creat condiții ideale pentru răspândirea ciumei bubonice.

O descoperire arheologică macabră despre „Ciuma lui Iustinian”

Mulți vorbesc despre pandemia de ciumă bubonică de acum 700 de ani care a devastat Europa, dar puțini știu despre „ciuma lui Iustinian” de acum 1500 de ani, care a avut un impact la fel de nimicitor. În 541,  a izbucnit epidemia de ciumă bubonică, cunoscută ca „Ciuma lui Iustinian”. Au murit între 15 și 100 de milioane de oameni, circa 25-60% din populația Europei din aceea vreme.

Istoricii au scris cum epidemia a făcut ravagii în Egipt, peninsula arabă, nordul Europei și în întreg Imperiul Bizantin, ajungând inclusiv la curtea imperială. Pentru că împăratul Iustinian l-a trimis pe generalul Belizarie în campanii militare împotriva vandalilor din Africa de Nord, a goților din Italia pentru a cuceri Roma și împotriva sasanizilor din est, Imperiul Bizantin s-a extins din peninsula iberică până la malurile Tigrului și Eufratului.

Regiuni întregi au devenit mai conectate prin intermediul drumurilor romane și a dezvoltării orașelor. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus cauzată de invaziile „popoarelor barbare”, părea că Iustinian va restaura antichitatea clasică prin expansiunea Imperiului Roman de Răsărit.

Însă, expansiunea imperiului și a legăturilor dintre marile orașe i-au permis bacteriei Yersinia pestis să se răspândească cu repeziciune. O cincime din populația celui mai mare oraș de atunci, Constantinopol, a murit din cauza ciumei bubonice. Ulterior, aceasta s-a extins la nivel global, inclusiv până la granițele Chinei de azi.

Ultima descoperire arheologică arată că situația a fost mult mai gravă în timpul primei pandemii care a fost atestată din istorie: gropi comune în Iordan, la hipodromul din Jerash, unde au fost îngropați 200 de oameni.

Jurnalul de Știință Arheologcă a publicat un studiu al unor cercetători care au raportat recoltarea probelor ADN de la osemintele găsite în Jerash, în Iordania.Nu era un cimitir tradițional, ci o groapă comună în care au fost îngropați simultan mai mulți oameni.

Rays Jiang, autorul studiului și profesor asociat al Universității din Florida de  Sud, a declarat că sunt victime ale ciumei. Mase mari de oameni, adunați laolaltă, erau blocați într-un singur loc, la fel cum au fost oamenii moderni pe durata pandemiei de COVID-19 între 2020 și 2021.

Istoricii, arheologii și experții pe genetică au extras probe ADN de la dinți. Se pare că victimele erau de diferite etnii. Aparent, au fost forțați de autoritățile bizantine să stea la un loc și să moară acolo, fiind îngropați la comun.

„Probele genetice recoltate din situl arheologic de la Jerash ne arată o poveste a unor oameni care au experimentat o criză și au murit”, a spus Rays Jiang.

Sursa Foto: Shutterstock/Envato/Profimedia/Wikipedia Commons

Autorul recomandă:  Anul 2020 în imagini. Cele mai emoționante momente din anul pe care nu-l vom uita niciodată, surprinse de fotoreporterii GÂNDUL (GALERIE FOTO)