Peștele cu buze roșii și „picioare” care arată ca și cum ar fi desprins dintr-un desen animat. În ce zone poate fi întâlnit

Publicat: 16 09. 2026, 21:39

Un pește neobișnuit din insulele Galapagos nu încetează să-i uimească pe privitori datorită înfățișării sale ciudate și a modului în care se deplasează pe fundul mării.

Peștele-liliac cu buze roșii (Ogcocephalus darwini) este, fără îndoială, una dintre cele mai bizare și fascinante creaturi din ocean. Aspectul său este parcă desprins dintr-un desen animat. Deoarece este un înotător foarte slab, corpul său turtit și anatomia specifică nu îl ajută să înoate prin apă ca majoritatea peștilor. În schimb, evoluția i-a transformat aripioarele pectorale în niște structuri care funcționează ca niște picioare.
Peștele folosește aceste aripioare pentru a păși pe fundul nisipos al oceanului. Atunci când vrea să se deplaseze mai repede, folosește o mișcare asemănătoare cu un salt de broască.

 Loading ...

O altă caracteristică frapantă a peștelui-liliac din Galapagos este culoarea roșu-aprins, aproape fluorescent, a buzelor sale, care dă impresia că poartă un ruj strident. Oamenii de știință nu au o explicație certă pentru această culoare, însă principala teorie este că buzele roșii ajută la atragerea partenerilor în timpul sezonului de împerechere și la recunoașterea vizuală între membrii aceleiași specii pe fundul întunecat al mării.

Această specie aparține familiei Ogcocephalidae, un grup de pești care au dezvoltat caracteristici speciale pentru viața pe fundul mării, cu toate că nu este un pește care se găsește în adâncurile extreme ale mării. Trăiește pe fundul mării, la adâncimi cuprinse de regulă între 3 și 76 de metri, dar poate coborî și până la 120 de metri, preferând recifele de corali și zonele nisipoase sau stâncoase. Este o specie endemică din Insulele Galapagos și zonele învecinate din Oceanul Pacific, fiind întâlnit ocazional și de-a lungul coastelor Peru.

La fel ca peștii-pescar, această specie are pe cap o proeminență specială numită illicium. Când peștele ajunge la maturitate, această structură devine ca o „undiță” care secretă o momeală chimică sau luminoasă pentru a atrage prada direct spre gura sa.