Mesaj ferm de la Atena: Președintele Greciei cere Turciei să recunoască oficial Genocidul Pontic în care ar fi murit peste 300.000 de greci
Președintele Greciei, Konstantinos Tassoulas, a lansat un apel categoric către Ankara pentru recunoașterea oficială a Genocidului Pontic, subliniind că practicile de epurare etnică nu își mai au locul în societatea contemporană. Declarația a fost făcută în cadrul ceremoniilor religioase dedicate Adormirii Maicii Domnului.
„Elenismul pontic a reușit să renască”
În discursul său, șeful statului grec a scos în evidență reziliența istorică extraordinară a comunității pontice în fața tragediilor trecutului. „În ciuda genocidului oribil pe care l-a îndurat, elenismul pontic a reușit să renască cu fiecare generație și să trăiască atâta timp cât va exista Panagia Soumela”, a declarat președintele Greciei în fața asistenței prezente la mănăstire.
Mesaj direct către Ankara: epurarea etnică nu poate fi tolerată în lumea modernă
În încheierea alocuțiunii, Konstantinos Tassoulas a punctat datoria morală a statului grec de a face cunoscute lumii întregi suferințele grecilor pontici și a lansat un avertisment dur cu privire la crimele împotriva umanității. „În numele acestui elenism și al încercărilor sale, statul are obligația de a se asigura că genocidul suferit de grecii pontici este răspândit în întreaga lume și recunoscut de toți. Chiar și Turcia trebuie să recunoască acest genocid, deoarece astfel de practici de epurare etnică nu își au locul în lumea modernă”, a concluzionat liderul de la Atena.
Ce este Genocidul Pontic
Genocidul Pontic reprezintă epurarea etnică a grecilor creștini care locuiau în regiunea istorică a Pontului (situată pe coasta de nord a Turciei de astăzi, la Marea Neagră). Aceste atrocități au fost comise de autoritățile Imperiului Otoman și, ulterior, de mișcarea naționalistă turcă în perioada cuprinsă între anii 1914 și 1923. Se estimează că sute de mii de greci pontici (cifrele variază între 300.000 și 350.000) și-au pierdut viața în această perioadă, în timp ce supraviețuitorii au fost forțați să se refugieze în Grecia, Rusia sau alte țări.
Parlamentul Greciei a recunoscut oficial genocidul în anul 1994, stabilind data de 19 mai drept zi de comemorare națională a victimelor. Pe de altă parte, statul turc neagă cu vehemență existența unui genocid, susținând oficial că victimele au fost rezultatul tragic al conflictelor armate interetnice, al bolilor și al foametei generalizate din timpul Primului Război Mondial și al Războiului de Independență al Turciei, refuzând constant să își asume responsabilitatea pentru o politică de epurare.