Financial Times: O eventuală înfrângere a republicanilor la alegerile din noiembrie nu va fi un seism politic pentru Trump

America se află la un moment de răscruce. Expresii precum „val de susținere populară” și „colaps iminent” năvălesc tot mai des ca niște valuri de proporții istorice asupra clasei politice și societății americane. Este rezultatul a unui deceniu de radicalizare politică în cazul celor mai mari partide ale Americii, Partidul Democrat și Partidul Republican. 

Potrivit ultimelor sondaje, republicanii s-ar putea confrunta cu o înfrângere dureroasă. Foarte mulți republicani care l-au votat pe Donald Trump la alegerile prezidențiale din 2024 spun acum că se simt dezamăgiți de politicile președintelui, de la război

MESAJ Vice-Ambasadorul Israelului în România: Astăzi, unul dintre cele mai mari atacuri teroriste din istorie a fost oprit

19:34

ACTUALITATE Ales pe listele POT, deputatul Călin-Florin Groza a semnat cu PSD Maramureș

19:26

Ceea ce lipsește însă cu desăvârșire este un consens cu privire la semnificația iminentei înfrângeri a republicanilor, scrie Financial Times.

O înfrângere a republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului nu va fi un cutremur politic, susține publicația.

Este probabil ca democrații să obțină majoritate în Congres. Însă este puțin probabil să-i fie blocată agenda lui Trump.

Pierderea controlului asupra Congresului – trecerea la o guvernare partajată – însemna, în trecut, că marja de manevră a președintelui se reducea la jumătate. Bill Clinton (după 1994), George W. Bush (după 2006) și Barack Obama (după 2010) au încercat cu toții să ajungă la un compromis cu celălalt partid.

Excepția a fost Trump, în 2018, care a declarat: „numele meu nu a fost pe buletinul de vot”. El nu a făcut niciun efort pentru a veni în întâmpinarea democraților.

„Pentru un „tango” politic e nevoie de doi, iar în acel moment a început epoca folosirii sistemului juridic ca armă politică („lawfare”) împotriva lui Trump. Este doar o ușoară exagerare să spunem că, din moment ce parlamentarii republicani nu dețin controlul asupra Congresului, nici nu-l pot pierde cu adevărat. ”, adaugă Financial Times.

Deși Trump tratează Congresul ca pe o Dumă, un număr suficient de republicani s-au aliat cu democrații pentru a bloca unele dintre ordinele sale.

Cel mai important exemplu în acest sens este proiectul de lege care urmărește impunerea unor cerințe draconice privind identificarea alegătorilor.

În mare parte, însă, Congresul a fost irelevant în ultimele 20 de luni. Discursul susținut de Regele Charles în fața acestui for, la începutul anului, a reflectat o solemnitate reciprocă: latura reprezentativă și plină de demnitate a constituției britanice dialogând cu omoloaga sa americană.

„Chiar dacă acceptăm ipoteza extremă că democrații ar putea vorbi cu o singură voce, rămâne neclar ce ar putea face pentru a-l opri pe Trump din calea sa, și cu atât mai puțin pentru a-i provoca un eșec răsunător.

Totuși, mulți își propun exact acest lucru. Democrații se vor lovi de obstacolul faptului că cele mai spectaculoase acțiuni ale lui Trump — războaiele sale economice și militare alese deliberat — tind să ocolească Congresul. Orice lege care ar încerca să-l blocheze poate fi, la rândul ei, respinsă prin veto de către el. A ne imagina că două treimi din Senat l-ar demite pe Trump în urma procedurii de punere sub acuzare (impeachment) ar fi un demers la fel de utopic precum încercările anterioare.

Opinia publică s-a întors puternic și, poate, decisiv împotriva lui Trump. Indicatorul său negativ de popularitate — diferența dintre cei care îi aprobă activitatea și cei care nu o aprobă — este astăzi de două ori mai nefavorabil decât în ​​ajunul înfrângerii usturătoare suferite de partidul său în 2018. De asemenea, situația este mai gravă decât în ​​cazul oricărui alt președinte, cu excepția lui Richard Nixon în perioada în care se scufunda în scandalul Watergate.

Baza electorală a lui Trump se restrânge și ea. Abia unul din cinci americani își exprimă o „aprobare fermă” față de el (în unele sondaje, proporția este de doar unul din șapte).

Dar îi pasă lui Trump de acest lucru? Cel mai clar indiciu în acest sens provine din cea mai importantă promisiune a sa electorală: un dividend de 5.000 de dolari pentru fiecare adult american. Această plată în numerar ar urma să fie declanșată doar în cazul unei victorii republicane la alegerile de la jumătatea mandatului.

În mod normal, alegerile reprezintă un prilej pentru alegători de a evalua activitatea reprezentanților lor; stilul lui Trump este, însă, acela de a le oferi alegătorilor un bonus de performanță. Abordarea sa față de „Operațiunea Epic Fury” este, de asemenea, contraintuitivă.

Trump insistă că Iranul va accepta negocierile abia după data de 3 noiembrie, în timp ce majoritatea președinților s-ar fi grăbit să pună capăt conflictului înainte ca națiunea să se prezinte la urne.

Trebuie totuși recunoscut că, probabil, Trump nu se va afla într-o poziție mult mai favorabilă pentru negocierea unui armistițiu după alegeri decât este în prezent.

O ipoteză mai plauzibilă este că el nu dorește să dezvăluie concesiile pe care ar trebui să le facă pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz; înfrângerile strategice nu mobilizează baza electorală. Ce îl interesează, așadar, pe Trump? Dincolo de seria sa de monumente, el urmărește să se protejeze pe sine, familia și averea de rigorile legii și, fără îndoială, să-și sporească și mai mult capitalul. Loialitatea absolută este esențială pentru ambele obiective.

Peter Thiel, cel mai vechi susținător al său din Silicon Valley a declarat săptămâna trecută că Trump a fost deservit de „oameni nu prea inteligenți, dar foarte loiali”. Cei mai mulți vor trece cu bine de verificările Congresului. Alții ar putea spera la o grațiere.

Faptul că mult-trâmbițata reconfigurare a electoratului vizată de Trump pentru 2024 dă deja semne de destrămare reprezintă un semnal de alarmă pentru republicanii aleși. Alegătorii tineri și cei care nu sunt albi se îndepărtează în masă.

Trump și cei din cercul său vor dori să continue ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Cei care aspiră să-i ia locul, precum JD Vance și Marco Rubio, se vor confrunta cu o alegere imposibilă: Trump sau propriile ambiții?, a conchis Financial Times.

Sursa Foto: Hepta