Pot SUA să poarte un alt război major în timp ce conflictul cu Iranul epuizează stocurile de rachete Patriot, THAAD și Tomahawk?

Campania susținută de atac și apărare antirachetă a armatei americane împotriva Iranului evidențiază un semnal de alarmă. Consumă, într-un ritm susținut, rachete de interceptare Patriot și THAAD, rachete de croazieră Tomahawk și alte arme de precizie. Evaluările Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) indică faptul că reconstruirea mai multor stocuri critice ar putea dura ani. Astfel stocul de muniții devine o constrângere operațională tot mai mare pentru forțele americane.

Preocuparea imediată se extinde dincolo de înlocuirea rachetelor lansate împotriva Iranului, notează Army Recognition.

• Pentru a descuraja sau combate China în Indo-Pacific, Washingtonul trebuie să rezolve o ecuație. Este nevoie să păstreze suficientă capacitate de atac cu rază lungă de acțiune și de apărare aeriană.
• O campanie prelungită cu rachete ar putea expune o vulnerabilitate centrală în planificarea războiului din SUA.

Poate baza industrială americană de apărare să reaprovizioneze stocurile de rachete de ultimă generație suficient de rapid pentru a susține operațiunile în mai multe teatre de operațiuni?

Patriot PAC-3 Missile Segment Enhancement, importanță covârșitoare

CSIS a estimat că operațiunile continue asociate cu războiul din Iran au redus inventarul de rachete Patriot americane la sub 1.000 de interceptoare. În același timp, stocul de rachete THAAD a scăzut la aproximativ 250.

Aceste cifre sunt estimări analitice. Nu sunt informații oficiale ale Pentagonului privind stocurile. Totuși, ele evidențiază o problemă operațională care se extinde mult dincolo de Orientul Mijlociu.

Întrebarea este cât timp pot Statele Unite să susțină lupte intensive cu rachete, menținând în același timp rezerve suficiente pentru un alt teatru major de operațiuni.

• Interceptoarele Patriot PAC-3 Missile Segment Enhancement sunt deosebit de importante. Oferă forțelor americane o capacitate de înaltă performanță împotriva rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene dificile.
• Pe măsură ce stocul de rachete Patriot scade, comandanții ar putea fi nevoiți să devină din ce în ce mai selectivi în ceea ce privește amenințările viitoare care justifică utilizarea acestor interceptoare avansate.

CSIS a evaluat – în mai 2026 – că producția de rachete PAC-3 MSE funcționa la aproximativ 650 de interceptoare anual. Producția acoperea atât cerințele SUA, cât și pe cele ale clienților internaționali.

Analiza a menționat, de asemenea, o cerință a Armatei pentru anul fiscal 2027 de 3.203 rachete Patriot. Livrările suplimentare asociate cu creșterea achizițiilor nu vor începe decât în ​​2029.

THAAD, Sistemul Terminal de Apărare la Mare Altitudine, o altă provocare

THAAD se confruntă cu o provocare și mai mare în ceea ce privește inventarul. Sistemul Terminal de Apărare la Mare Altitudine (Terminal High Altitude Area Defense) este conceput în principal pentru a intercepta rachetele balistice în timpul fazei terminale a zborului.

Oferă un nivel defensiv specializat împotriva amenințărilor care nu pot fi neapărat atribuite armelor cu rază scurtă de acțiune mai ieftine.

• CSIS a estimat – la sfârșitul lunii iulie – că stocul THAAD al SUA scăzuse la aproximativ 250 de interceptoare.
• Stocul operațional exact rămâne clasificat. Prin urmare, estimarea nu ar trebui interpretată ca o cifră oficială a inventarului Departamentului Apărării.

CSIS a evaluat, anterior, o creștere a producției de THAAD la aproximativ 96 de interceptoare anual. Lockheed Martin lucra la o capacitate de producție substanțial mai mare, ajungând potențial la 400 de interceptoare pe an.

Fiecare interceptor destinat Orientului Mijlociu nu este disponibil pentru o altă cerință până când industria nu produce un înlocuitor.

Stocurile Patriot și THAAD devin relevante din punct de vedere strategic pentru un posibil conflict cu China.

Războiul din Iran demonstrează de ce apărarea aeriană stratificată devine esențială pentru conservarea interceptoarelor de ultimă generație.

Un adversar care combină rachete balistice, rachete de croazieră și vehicule aeriene fără pilot poate încerca să sufoce apărarea. În același timp, forțează adversarul din defensivă să consume diferite categorii de muniție.

Peste 1.000 de rachete de atac terestre Tomahawk, folosite în timpul conflictului din Iran

Conform evaluării CSIS, peste 1.000 de rachete de atac terestre Tomahawk au fost folosite în timpul conflictului din Iran.

Dacă este corectă, această cifră demonstrează cât de rapid poate scădea un stoc de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune atunci când atacurile de precizie trec de la atacuri limitate la o campanie susținută.

• Rachetele Tomahawk permit navelor de luptă de suprafață și submarinelor Marinei SUA să atace ținte terestre de la distanțe mari.
• Acestea reduc necesitatea imediată de a plasa aeronave cu echipaj în spațiul aerian puternic apărat.
• Acest lucru face ca racheta să fie deosebit de valoroasă pentru atacarea instalațiilor de comandă, a infrastructurii de apărare aeriană și a altor ținte de mare importanță în etapele de deschidere ale unei campanii.

Aceleași caracteristici fac ca rachetele Tomahawk să fie extrem de importante pentru planificarea operațională a SUA, în cazul unui conflict cu China.

Geografia Pacificului de Vest pune accent pe armele capabile să lovească de la distanță lungă. Este redusă expunerea aeronavelor, navelor și a altor forțe de lansare la capacitățile chineze anti-acces și de negare a zonei.

Prin urmare, cheltuielile mari pentru rachetele Tomahawk din războiul din Iran au un cost de oportunitate. O rachetă de croazieră utilizată împotriva unei ținte iraniene nu poate fi disponibilă pentru o situație de urgență în Pacificul de Vest până când o rachetă de înlocuire nu ajunge în inventarul SUA.

CSIS a evaluat că producția recentă de rachete Tomahawk a rămas sub 200 de rachete anual.