The Economist: De ce propunerea lui Pete Hegseth privind testarea testosteronului militarilor nu este atât de absurdă pe cât pare

Planul secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, de a testa nivelul de testosteron al tuturor militarilor de peste 30 de ani a stârnit numeroase controverse. Deși este o măsură neobișnuită, iar ghidurile medicale nu recomandă testarea de rutină în lipsa simptomelor, The Economist arată că există argumente științifice care sugerează că anumite categorii de militari sunt mai expuse riscului de deficit de testosteron.

O măsură care nu se găsește în marile armate occidentale

Pe 15 iulie, Pete Hegseth a anunțat că Departamentul Apărării al SUA va testa nivelul de testosteron al tuturor militarilor activi cu vârsta de peste 30 de ani. Cei la care vor fi depistate valori scăzute vor putea urma, în mod voluntar, terapie de substituție cu testosteron.

Inițiativa este una neobișnuită. Nicio altă mare armată occidentală nu aplică un program similar de testare în masă.

Totodată, Societatea Americană de Endocrinologie nu recomandă  testarea de rutină pentru depistarea hipogonadismului în cazul persoanelor care nu reprezintă simptone precum scăderea libidoului sau disfuncția erectilă, averizând asupra riscului de supradiagnosticare.

Există motive medicale pentru care propunerea merită analizată

Cu toate acestea, The Economist subliniază că propunerea nu este atât de absurdă pe cât pare la prima vedere.

Hipogonadismul este relatic rar în populația generală, afectând între 2% și 13% dintre bărbați de vârstă mijlocie și înaintată din Statele Unite și Eiropa. În cazul militarilor, însă, există motive să se creadă că incidența ar putea fi mai riicată.

Memorandumul semnat de Hegseth invocă așa-numitul „sindrom al operatorului”, un ansamblu de simptome observat la militarii din forțele speciale și care a atras tot mai mult atenția cercetătorilor în ultimii ani.

Acești militari sunt supuși unor antrenamente și misiuni extrem de solicitante, iar printre problemele raportate se numără tulburările de somn, dereglările hormonale, durerile de cap și afecțiunile psihologice.

Unii cercetători consideră că lipsa somnului și traumatismele cerebrale repetate pot afecta producția și reglarea hormonilor, inclusiv a testosteronului.

Specialiștii cer o abordare mai bine țintită

Faptul că anumite categorii de militari sunt mai expuse nu înseamnă însă că testarea tuturor este cea mai bună soluție.

Experții consultați de The Economist spun că programele de screening au sens în cazul grupurilor cu risc crescut, însă doar o parte dintre militarii americani activează în unități de luptă sau în forțele speciale.

În plus, evaluarea testosteronului nu este simplă. Hormonul este eliberat în organism în reprize, la intervale de aproximativ 90-120 de minute, iar multe dintre testele disponibile sunt mai puțin precise atunci când valorile sunt scăzute.

Tratamentul hormonal ridică încă multe întrebări

Memorandumul prevede că tratamentul cu testosteron va fi opțional, însă nici aici nu există un consens clar.

Medicii recunosc că nivelul testosteronului poate scădea semnificativ în perioadele de antrenament intens sau în condiții de stres fizic extrem. Totuși, acest fenomen poate reprezenta un mecanism natural prin care organismul se adaptează la lipsa odihnei și a resurselor energetice.

În același timp, cercetătorii spun că nu există încă suficiente date care să arate în ce măsură terapia de substituție hormonală îmbunătățește starea acestor militari. În multe cazuri, nivelul testosteronului poate fi influențat și prin măsuri precum un somn mai bun, o alimentație adecvată și o recuperare corespunzătoare.

O altă întrebare importantă rămâne pragul pe care Pentagonul îl va stabili pentru a defini „nivelul scăzut de testosteron”. Acesta nu a fost anunțat până în prezent și va determina câți militari vor putea beneficia de tratament.