Bursa „Fiii satului”, o soluție propusă de economistul-șef al BNR la problema migrației tinerilor. „Acordarea acestor burse ar trebui să fie condiționată de întoarcerea absolvenților la țară” (Valentin Lazea)

Pentru a împiedica migrația tinerilor români, dar mai ales pentru a-i determina să se întoarcă în mediul rural pentru a profesa și, bineînțeles, a atinge dezideratul Uniunii Europene de a reîntineri mediul rural, economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, a declarat într-un interviu acordat Gândul.info că facultățile de stat ar trebui să instituie un tip de burse condiționate, denumite sugestiv „Fiii satului”.

Chiar dacă uneori criticată, ideea ar putea reprezenta o soluție viabilă la depopularea zonelor rurale, îmbătrânite peste măsură.

În plus, aportul de medici, ingineri ș.a.m.d. ar duce la apariția micilor afaceri non-agricole, motorul de creștere cel mai eficient la nivel european.

La nivelul anului 2018, jumătate dintre cei 866.000 de fermieri care depuneau cereri unice de plată la Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) aveau peste 60 de ani, iar din aceştia, 4.224 aveau vârste cuprinse între 91 şi 100 de ani.

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), un medic de la sat se ocupă în medie de peste 2.700 de oameni, adică de opt ori mai mulți pacienți decât la oraș.

Despre viziunea economistului-șef asupra reîntineririi satelor românești, dar și de ce domnia sa crede că ar trebui să păstrăm agricultura primitivă, în interviul următor.

Gândul.info: În condițiile în care considerăm Brexit-ul ca pe un șoc extern, decizie care ar putea influența negativ zona euro pe termen mediu și lung, am avea un impact negativ asupra României și pe plan economic, și pe plan geopolitic. Ar putea reprezenta, astfel, Brexit-ul, un motiv de amânare a întăririi politicii monetare a României?

Valentin Lazea: Legătura este mult prea slabă între cele două. Oricum, despre politica monetară nu am de gând să vorbesc, deoarece mâine (n.r. – vineri, 7 februarie 2020) va fi o ședință a Consiliului de Administraţie care va explica el însuși coordonatele politicii monetare pentru perioada următoare.

Brexit-ul va influența relațiile comerciale cu Uniunea Europeană, dar acest aspect doar printr-un ricoșeu foarte îndepărtat ne poate afecta pe noi.

Gândul.info: Din punctul dumneavoastră de vedere, cum ar trebui să arate Planul Național Strategic, noua direcție în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală pe următorul exercițiu financiar multianual? Care ar trebui să fie direcția pe care România ar trebui să- urmeze? Finanțarea fermelor de familie, a marilor exploatații sau a afacerilor generatoare de valoare adăugată?

Valentin Lazea: Avem balanță comercială deficitară pentru că exportăm produse cu valoare adăugată mică.

Este clar că trebuie pus accentul pe prelucrarea în țară a materiei prime de origine agrozootehnică. De aceea, trebuie făcut saltul de la produsele agricole primare către industrializare, adică să apară mici fabrici, mici unități de prelucrare în mediul rural.

Gândul.info: Acesta ar fi secretul? Micile afaceri care susțin pătura de mijloc, capitalizarea sănătoasă a sectorului agroalimentar românesc?

Valentin Lazea: Pot fi business-uri mici, mijlocii, mari, nu acest aspect este important. Esențial este ca aceste entități să atragă forță de muncă din agricultura de subzistență, dintre cei care oricum nu au viitor, înspre a lucra în fabrici. Altfel spus, să devină lucrători plătiți, salariați, și nu agricultori de subzistență care nici nu plătesc taxe și nici nu au un viitor într-o economie de piață.

Gândul.info: Țara noastră continuă să se confrunte cu un exod mare de tineri din mediul rural și nu numai. Ce facem pentru a întineri satul românesc? Europenii pun din ce în ce mai mare accent pe acest aspect.

Valentin Lazea: În primul rând, tinerilor români trebuie să li se ofere joburi, dar nu numai în agricultură. Și aici sunt două lucruri de spus: – administrațiile locale trebuie să stimuleze crearea infrastructurii pe baza căreia să se poată face mică industrie și servicii. Dacă nu tragi rețele de apă, canalizare, gaze naturale, electricitate, nimeni nu va face activități neagricole. Ca atare, nici tinerii nu vor rămâne la țară.

Prima minge este în curtea primăriilor, pentru a crea infrastructura pentru activități non-agricole. Atunci, tinerii vor rămâne sau se vor întoarce.

Un al doilea lucru de făcut este ca specialiștii tineri, născuți la țară, să revină în mediul rural. De vreo cinci ani tot propun ca universitățile de stat, nu cele particulare, să ofere burse celor mai buni elevi de liceu de la țară. Acordarea acestor burse ar trebui însă să fie condiționate de întoarcerea lor la țară, ca să profeseze acolo de unde au plecat, ca profesori, ingineri, economiști, contabili, medici ș.a.m.d..

Dacă însă aceștia nu vor vrea să se întoarcă la țară, atunci să plătească studiile. I-am spus acestui tip de bursă „Fiii satului”. Bineînțeles, eu am zis, eu am auzit. Toți au criticat ideea pentru un motiv sau altul; li s-a părut o prostie. N-o faceți, n-aveți decât să plângeți în continuare. Peste 10 ani tot aici ne vom întâlni și vă veți întreba de ce pleacă specialiștii de la țară. Dacă nici pe aceia care au familie la țară nu-i stimulăm să rămână printr-o asemenea chestiune, ce speranțe avem?

Inclusiv tinerii de la țară cărora le-am propus ideea nu li s-a părut avantajoasă și au spus că nu-i interesează.

Gândul.info: Cei de la McKinsey Global Institute au ajuns la concluzia că țările și regiunile cu un nivel mic al PIB-ului pe cap de locuitor sunt expuse mai mult riscurilor generate de schimbările climatice. Ei spun că România se află în grupul țărilor cu o tendință constantă de creștere a temperaturilor înregistrate peste an, în condițiile în care micii fermieri petrec mult timp în aer liber, vara, la temperaturi din ce în ce mai înalte. Avem motive să ne temem?

Valentin Lazea: România nu mai este o țară cu PIB mic. La paritatea puterilor de cumpărare, noi avem un PIB de 25.000 USD pe cap de locuitor. Cum de avem 25.000 USD? Dacă împărțim PIB-ul la numărul de locuitori rezultă 12.000 USD pe cap de locuitor. Diferența dintre 12.000 USD/locuitor, care este PIB-ul nominal împărțit la câți suntem, și 25.000 USD pe locuitor, este dată de faptul că, la noi, prețurile sunt aproximativ de două ori mai mici decât în UE.

Cu acei 12.000 USD putem cumpăra cât alți locuitori UE cu 25.000 USD. La 25.000 USD, țara este deja nu numai medium income, ci high medium income, adică în tranșa de sus a veniturilor mijlocii.

Când McKinsey vorbește de țările cu PIB mic, se referă la țările din Africa, Asia de Sud, de unele state din America Centrală ș.a.m.d. Nu se referă la noi acel risc.

Riscul de care vorbiți este legat și de geografie. Dacă ești în zonă tropicală, ecuatorială ș.a.m.d., sigur că nivelul oceanelor, creșterea lor te afectează. România, din fericire, chiar dacă este impactată și ea de schimbări climatice, nu este nici în zona țărilor tropicale sau oceanice, mici insule, atol, nu este nici genul de țară în zona PIB-ului scăzut.

Mai trebuie spus un lucru în avantajul României – noi, la fel ca și bulgarii, avem cea mai mică amprentă ecologică din UE. Ceea ce înseamnă că față de biocapacitatea țării, care este de 2,9 hectare globale de locuitor, atât ar putea să ofere țara asta anual – 2,9 ha/locuitor, noi consumăm 3,1 ha pe locuitor, adică avem un deficit de minus 0.2.

Noi consumăm 3,1 ha, în timp ce, spre exemplu, Franța, Italia sau Marea Britanie consumă 4,4 ha pe locuitor, mult mai mult decât noi.

Asta înseamnă că noi nu trebuie să ne batem joc de această bogăție, în sensul că ar trebui să păstrăm agricultura primitivă, pentru că este mai sănătos să faci o agricultură fără îngrășăminte chimice, fără pesticide.

N-am auzit pe niciunul dintre producătorii agricoli de seamă ai României să-și dea jos haina de agricultor, să îmbrace haina de cetățean al planetei Pământ și să spună că în goana după producții cât mai mari, otrăvesc pământul și plantele.

Vom ajunge să otrăvim insectele polenizatoare, iar când acestea vor dispărea, se va duce de râpă toată agricultura.

Se tot vehiculează ideea că trebuie să dăm cât mai multă hrană omenirii. Trebuie să ne gândim și hrana pe care trebuie să le-o asigurăm și celor nenăscuți încă.

Toți, în orice profesie, va trebui să ne asumăm sacrificii, dacă vrem să lăsăm moștenire ceva mai curat.