Cum mor românii cu zile în spitale. Bogdan Tănase: „Medicii nu vorbesc de teama măsurilor represive”

Larvele din rana de la ureche a pacientului de 77 de ani de la Spitalul de Arși ar fi avut nevoie de 24 – 48 de ore pentru a ajunge la dimensiunile care se văd în înregistrarea postată pe site-ul tolo.ro. Asta ar înseamna că pansamentele nu i-au fost verificate de personalul medical în acest timp, a explicat medicul Bogdan Tănase la Gândul live.

„24-48 de ore trebuiau să treacă pentru ca viermii să se dezvolte atât, asta înseamnă, pentru mine, că nimeni nu s-a uitat la pansamentele lui timp de 24-48 de ore, fiindcă asta nu se dezvoltă peste noapte”, a spus Tănase.

RĂZBOI Partidul AfD din Germania se dezice de Trump după războiul cu Iran. Tino Chrupalla: „Nu este război pentru pace și libertate, este despre petrodolar”

19:27

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe miercuri, 1 aprilie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Ștefan Popescu

19:22

În ceea ce privește cazul în sine, doctorul spune că „nu este o emblemă a spitalelor din România ce s-a întâmplat, dar e clar că în unele spitale sunt probleme mari care necesită rezolvări radicale. Și eu sunt curios să știu în câte spitale mai sunt astfel de cauze”, a declarat el.

Din partea ministrului Sănătății, Tănase spune că se aștepta la mai multă fermitate. Acesta a precizat că medicii ezită să vorbească despre situația din sistem de teama repercusiunilor.

„De ce ar vorbi medicii când văd că în urma a ceea ce spun ei nu se modifică nimic, riscă să rămână fără o slujbă pentru care au muncit foarte mult. Măsurile represive pot fi destul de dure, până la desfacerea contractului de muncă. Au fost cazuri de oameni care au vorbit, cum a fost la Pantelimon și sincer, nu am văzut să se fi întâmplat nimic”, a explicat acesta.

În ceea ce privește cazul transfuziei greșite primite de o pacientă la același spital, Tănase spune că aceste accidente au loc foarte rar, iar în cariera lui a văzut numai un singur caz.

El a mai explicat că pentru prevenirea unor astfel de situații, ar trebui adaptate protocoalele existente la situația spitalelor din România, care se confruntă cu alt gen de lipsuri decât spitalele din Occident.