VIDEO. Clinica de ortopedie de la Marie Curie, la un pas de închidere. Profesor doctor Burnei: „Medicii rezidenți nu pot fi slugi sau voluntari”

Copii încolăciți, fără speranța că vor își putea ridica ochii din pământ, sau alții care ar fi ajuns, la vârsta de adult, să arate precum Cocoșatul de la Notre Dame. Nu, nu-i exagerare. Astfel de cazuri a operat de mai bine de 35 de ani șeful Clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică de la Spitalul de copii „Marie SkÅ‚odowska Curie” din București. Peste 19.000 de copii, majoritatea cazuri grave de tumori osoase maligne, scolioze congenitale sau malformații de picioare au trecut prin mâna profesorului doctor Gheorghe Burnei. Un medic care primește încă oferte din afară, în clinici unde ar fi fost plătit cu aproape un milion de lire anual. Banii ăștia sunt vis în România, țară-n care se încăpățânează să rămână pentru a-și continua ambițioasele proiecte.

„Orice ar fi, voi continua să îmi desfășor activitatea și indiferent de cei care se vor opune, cred că vom reuși să facem ceva, poate că am fi reușit mult mai mult. Dar cei se care vor opune vor fi, cred o dată și o dată, puși la stâlpul infamiei, pentru că tot ceea ce facem, facem e adevărat și in interesul nostru, dar mai ales în interesul copiilor”, spune profesorul Burnei.

Cu 14 premiere medicale mondiale – între care osteosinteza „în dublu X”- și alte zeci naționale, medicul a mai câștigat o bătălie – a obținut reînființarea specializării de ortopedie pediatrică. Ca să aibă cui preda ștafeta. Are planuri mari ce vizează organizarea în fiecare centru județean a unor activități care să permită ca tehnicile moderne în domeniul patologiei osteoarticulare la copii să fie preluate cu mai mare ușurință. Astfel în țară ar putea fi operați copiii cu problem, nu ca acum când cazurile dificile ajung doar la clinica din București. Așa, orice copil din România va putea fi tratat precum în marile centre ale lumii, fie din America, Anglia sau Franța, susține profesorul Burnei.

Până atunci însă are alte hopuri de trecut: să-și păstreze secția deschisă, pentru că, spune el, clinica de ortopedie ar putea fi închisă. Din lipsă de personal.

Într-un interviu acordat gândul, șeful Clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică din Spitalul Clinic de Urgență „Marie SkÅ‚odowska Curie” din București, vorbește și despre „marasmul” din sistemul medical, despre motivele pentru care România a ajuns să piardă în ultimii ani 10.000 de medici care au plecat peste hotare, dar și despre indiferența, neglijența și lipsa de interes manifestate de unii dintre cei care conduc sistemul medical.

19.000 de copii operați. Echipa pe care profesorul Burnei o coordonează la „Marie SkÅ‚odowska Curie” s-a axat pe intervenții deosebit de dificile, neefectuate în alte centre. Este vorba despre intervenții pentru copii etichetați ca inoperabili, cu riscuri extrem de dificile și uneori chiar cu riscuri vitale.

În ultimii 10 ani, săptămanal au operat două-trei cazuri extrem de dificile. Iar intervențiile acoperă întreaga săptămână: „Dar am avut mari satisfacții, pentru că de multe ori acele cazuri pe care și noi le consideram extrem de dificile le-am dus la bun sfârșit”, spune profesorul Burnei.

14 premiere medicale mondiale. „Sunt câteva procedee inedite. Noi am consemnat 14, pentru că trebuie un timp suplimentar pentru a le consemna. Vrem ca aceste intervenții operatorii să fie publicate în revistele și în publicațiile românești pentru ca ele să fie mai ușor introduse în tehnica și practica medicală și după aceea să fie publicate în revistele din străinătate”, afirmă profesorul Burnei.

Deocamdată numai patru din aceste proceduri au fost făcute publice în limba română și limba engleză. Urmează ca celelalte să fie făcute cunoscute prin intermediul revistelor de specialitate.
„În urmă cu două zile am avut plăcerea să consemnăm avizul favorabil, pentru că publicarea unui articol în străinătate durează un an, pentru un caz inedit de scolioză, fiind publicată în cea mai prestigioasă revistă din SUA pentru chirurgia coloanei vertebrale”, se mândrește șeful clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică de la Marie SkÅ‚odowska Curie.

Procedurile elaborate la „Marie SkÅ‚odowska Curie”, folosite și la nivel național. Deocamdată puțini dintre ortopezii pediatri din țară s-au încumetat să aplice procedurile operatorii de la clinca de chirurgie și ortopedie pediatrică din Spitalul Marie SkÅ‚odowska Curie.
„Toate aceste proceduri, fiind aplicate pntru cazurile grave, extrem de dificile care au fost neclasificate și nestandardizate, puțini au fost cei care s-au încumetat să le aplice. Acum, după o experiență de 35 de ani, am zis că este bine ca aceste procedee să fie cunoscute, să împărtășim experiența noastră cu ocazia congreselor anuale ale asociației române ale traumatologilor și ortopezilor pediatri și după aceea centrele mari să preia aceste procedee, metode și tehnici inovative”, ne-a explicat profesorul doctor Gheorghe Burnei.

Preocuparea este ca persoane care cunosc metodele și procedeele de la clinica de chirurgie și ortopedie pediatrică să se deplaseze în centrele mari care vor să preia aceste procedee unde vor efectua, alături de medicii de acolo, aceste intervenții, astfel încât intervențiile vor fi mai ușor de acceptat de către membrii colectivității din centrul respectiv, pe de o parte și pe de altă parte să nu existe riscul de a nu compromite procedeele.
„Ne-am mai gândit și la altă modalitate, aceea de a chema câțiva membri, mai ales din centrele universitare, de a participa cu noi la aceste intervenții și după aceea să fie preluate și în acele centre”, detaliază profesorul Burnei.

Spitalele din Vrancea și Slobozia, interesate de preluarea tehnicilor inovative

„Recent, am avut surpriza ca tot ceea ce transmitem noi prin intermediul dvs să sensibilizeze conducătorii unor spitale din județe. Este vorba despre directorul de la spitalul județean din Vrancea, despre directorul de la spitalul județean din Slobozia, am acum ceva semnale de la directorul spitalului din Dâmbovița. Pentru ca aceste proiecte să se consolideze și să prindă contur ne-am gândit la organizarea în fiecare centru județean a unor activități care să permită ca toate tehnicile moderne în domeniul patologiei osteoarticulare la copii să fie preluate cu cea mai mare ușurință”, spune Burnei.

Specializarea de chirurgie pediatrică, reînființată după ce 5 ani nu a existat rezidențiat în domeniu
Medicul Gheorghe Burnei a câștigat una dintre „bătăliile” sale cu sistemul medical. După ce în 2006 specializarea ortopedie pediatrică a fost desființată printr-un ordin de ministru, timp de cinci ani nu a mai existat rezidențiat în domeniu. El a atacat această decizie, dând în judecată Ministerul Sănătății, iar justiția i-a dat dreptate.

Care este importanța câștigării acestei bătălii și care sunt efectele acum? „O serie de copii cu afecțiuni puteau fi tratați corect dacă acești copii se prezentau în spitale în care existau medici specialiști în domeniu. Însă s-au întâmplat drame extrem de neplăcute. Pentru a evita acest lucru am ținut neapărat să punem la punct, prin intermediul Justiției, această mare nedreptate. Justiția, îi mulțumim că a avut posibilitatea să se orienteze. A fost un număr mare de cazuri în care de la lucruri minore s-a ajuns la complicații extrem de grave, mergând până la amputații sau chiar decese. Este imposibil ca o fractură cu o leziune minimă deschisă de aproximativ un centimetru, așa cum le numim noi fracturi deschise de gradul I, să fie urmată de decesul unui copil”, relatează medicul.

Au fost cazuri în care infecții ale oaselor la copii au ajuns să fie urmate de decese. Acestea au apărut în județe unde nu există medici specialiști.

„Aceasta este importanța deciziei luate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin această decizie ICCJ a salvat viața multor copii pentru că altfel s-ar fi ajuns ca acești copii să cadă pradă indiferenței și neglijenței provenite din partea celor care ar trebui să ia decizii favorabile copiilor”, punctează medicul ortoped.

Clinica de chirurgie și ortopedie pediatrică din „Marie SkÅ‚odowska Curie”, în situație de risc. Profesorul doctor Gheorghe Burnei a atras atenția că pe perioada verii clinica de chirurgie și ortopedie pediatrică din Spitalul Clinic de Urgență „Marie SkÅ‚odowska Curie” ar putea fi închisă din cauza lipsei de personal.
„Tot ceea ce doresc eu cu colaboratorii mei să realizăm sunt lucruri mari. Sistemul nu numai că este neputincios, indiferent, dar uneori se opune cu înverșunare tentației pe care o avem, aceea de a face ca sistemul medical românesc să avanseze”, spune profesorul Burnei.

„Există riscul ca în această vară să nu mai poată să funcționeze un etaj (clinica de chirurgie și ortopedie pediatrică n.n.), pentru că nu există asistente medicale și pentru că nu există un personal care s-a calificat la locul de muncă, adică din infirmiere au ajuns asistente. Posturile care au fost scoase la concurs nu au fost scoase pentru cei care cunosc foarte bine spitalul nostru, cunosc foarte bine particularitățile sălilor de operații. Au fost infirmiere care au învățat și teoretic și practic cum pot deveni din infirmiere asistente. Sunt asistente care din motive de neglijență și nu au putut fi ridicate la acest grad înalt de calificare așa cum sunt ele și au făcut voluntariat mult timp. Ele au rămas cu un salariu mic. Ele au pierdut în fiecare lună 400-500 de lei. Asta înseamnă indiferență, neglijență și lipsă de interes pentru poziția pe care o au cei care în administrație și ar trebui să facă ceva pentru acest spital”, subliniază el.

Sfaturi pentru ministrul Sănătății. Întrebat ce ar face dacă ar fi ministru al Sănătății, șefului clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică vorbește despre comunicare, transparență și de „punerea la locul cuvenit” a persoanelor care se opun însănătoșirii sistemului medical românesc.

Cele mai importante declarații:

• Despre transparență și comunicare. „Ar trebui să existe o comunicare. În primul rând ar trebui să se dea curs priorităților. Ar trebui să existe la toate nivelurile o transparență totală , numai așa se poate însănătoși sistemul medical românesc. Există persoane care nu fac altceva decât să se opună la ceea ce ar trebui să facă. Asta înseamnă un paradox care probabil numai în România este posibil. Este inadmisibil să te opui celor care vor să facă ceva și în același timp să ocupi mai departe poziția pe care o ai. E inexplicabil. Nu pot să înțeleg de ce aceste persoane nu sunt puse la locul cuvenit »
• O listă a priorităților. „Dacă nu va exista această listă a priorităților, această transparență, și comunicarea, nici acele centre care lucrează ordonat, discipilinat, coerent, în ultimă instanță nu vor mai fi funcționale. Dacă aceste centre nu ar avea niște persoane care să se sacrifice în continuare și să existe în continuare această tendință de a se sacrifica, aceste centre nu vor mai exista. Dar întrebarea este de ce trebuie să existe acest sacrificiu, pentru ca alții să poată să stea nestingheriți într-o poziție în care nu ar trebui să fie. Asta se datorează faptului că acolo unde trebuie să existe un personal care trebuie să aibă toate cunoștințele necesare în a realiza tot ceea ce trebuie realizat de la un nivel și să poată să parcurgă acele trepte spre un nivel superior nu se va face niciodată nimic », spune cu mâhnire profesorul Burnei.
• „Marasmul” din sistemul medical. „Eu cred că dacă nu se va conștientiza la orice nivel dorința de face ceva, aceea de a exista armonie și fiecare să își facă datoria la locul de muncă, nu vom reuși să depășim această stare de marasm care există în domeniul medical”
• Pacienții să contribuie la sprijinirea sistemului medical. „Este bine ca în general un posibil pacient pe viitor să fie conștient că dacă el va participa, direct sau indirect, prin toate metodele posibile, la sprijinirea sistemului medical privind organizarea și transmiterea unor informații și date, se va putea să facem ceva în sistemul medical”.
• Despre deficiențele din sistem. „Nu există loc de muncă în România care este cuprins în acest sistem medical să nu aibă o mică deficiență. Toate aceste deficiențe sunt cauzate în primul rând de lipsa de interes și faptul că personalul medical în general nu este stimulat”
• Număr mare de medici români absorbiți cu ușurință în străinătate. „Ca să plece un număr atât de mare din România și să fie absorbiți atât de ușor în străinătate, asta înseamnă că noi aici în România nu avem grijă de aceste cadre medicale care reprezintă bunul cel mai de preț pe care îl are sistemul medical românesc”.
• Despre tentația de a face doar strictul necesar. „Există la un moment dat tentația ca tot ceea ce se face, să se facă numai până la un anumit nivel. Pentru că omul se întreabă >. Ba mai mult, există tentația de a se face numai strictul necesar pentru că el nu înțelege, și pe bună dreptate, de ce el trebuie să fie responsabil de toate, iar sistemul medical nu trebuie să îi ofere aproape mai nimic, ci numai responsabilități și presiuni”.
• Activitate mediocră. „În ciuda acestor fenomene negative, există o activitate care, în medie, poate fi numită mediocră, având în vedere că sunt și câteva clinici sau spitale model sau de vârf. Toate activitățile care se desfășoară în aceste spitale pot fi preluate cu ușurință în celelalte spitale, însă trebuie să se creeze un mediu ambinental în care acești medici să înțeleagă cum că va veni și vremea mai bună. Eu personal nu înțeleg cum vrea statul român, recte Ministerul Sănătății, ca instituție, ca peste 5-10- 20 de ani să aibă un sistem medical însănătoșit, atât timp cât medicii nu sunt stimulați”.

Birocrația din România. „Sunt medici care izbesc de birocrația din România, sunt medici care se izbesc de sistemul de indiferență pe care îl manifestă funcționari, uneori cu grad înalt, din sistemul medical, care pur si simplu se învolburează în sistemul de legi medicale și se cramponează în a oferi nu minimul necesar ce poate fi oferit de exemplu unui medic rezident care are 900 de lei, ci pur și simplu de a-i lua posibilitățile de a avea minimul necesar”

Cât câștigă un medic rezident. „Medicii rezidenți care lucrează în România în primii ani au un salariu lunar de 800-900 de lei, un salariu extrem de mic. Lăsând la o parte faptul că nu toți sunt din București, sau dacă sunt din București, pentru a face față unui parcurs dificil ei trebuie să aibă liniște, trebuie să își procure revistele necesare, în primul rând niște tratate care treptat să devină pentru ei niște ghiduri alternative de orientare terapeutică. Însă pentru a face aceste efort ei trebuie să fie susținuți de părinți, sau pur și simplu să facă rost mult mai târziu de ele”.

Sporuri, doar pentru unii. „Medicii ar trebui să primească niște sporuri, de exemplu cei ce lucrează în specialitățile chirurgicale ar trebui să primească 50% pentru că participă la sălile de operații. A fost o perioadă de timp în care unii primeau, iar alții nu primeau, ceea ce era total neplăcut, având în vedere faptul că acești medici au toți aceeași pregătire și toți trebuie să parcurgă aceleași etape. Înseamnă că în spitalele în care au primit au fost corecți, iar în spitalele în care nu au primit înseamnă că administrația din spital a dormit, adică a zis >.

Păi noi dorim să facem economie cu cei care ar trebui să se formeze? Când ajungem în spital și suntem în suferință toți ne dorim un medic bun. Și in condițiile acestea, cum să așteptăm un medic bun peste 7-10 ani când el nu are condițiile minime necesare și cele prevăzute în lege? Acum au găsit soluția să nu mai dea deloc, sau să dea 7%. Păi dacă noi încercăm să punem stavilă pregătirii medicilor, atunci înseamnă că în viitor vom avea medici care vor avea un anumit grad de pregătire, grație birocrației existente în țara noastră”

Medicii tineri, entuziasmați. „Medicii tineri pur și simplu sunt entuziasmați de ceea ce se face aici, pentru că ce facem noi în sala de operație este fascinant pentru ei. Este fascinant pentru că acolo tehnicile pe care le folosim au o anumită originalitate și sunt atrași. În momentul în care faci ceva care îți place și în care simți acel entropism, chemotactism care pur și simplu îți ocupă timpul și te face să gândești și atracția este nu numai teoretică, dar și practică, cu siguranță că treci cu mai multă ușurință peste lipsuri și necazuri. Au mai fost cazuri în care unii medici au trebuit să părăsească scena, având în vedere dificultățile, având în vedere nivelul ridicat pe care îl avem și tentația lor de a trăi într-un mediu ceva mai liniștit”.

Câte ore are o zi de lucru pentru medicii de la „Marie Curie”. „Este o activitate care nu s-a desfășurat în limite normale, de la 8 la 13, ci de la 7 dimineața și până la orele 21.00-22.00. Și la care mai adăugăm și zilele de gardă. Garda este un alt serviciu în care timp de 19 sau 24 de ore se desfășoară activitate continuă pentru cazurile de urgență”

Ministerul Sănătății vrea ca medicii rezidenți „să fie pur și simplu slugi sau voluntari, ceea ce este imposibil”, spune Burnei. „Un medic rezident, în primul an de rezidențiat câștigă între 800 și 900 de lei. Total insuficient. El ar trebui să aibă cel puțin dublu. De aceea, dacă Ministerul Sănătății nu va lua aceste măsuri, îi va pierde și pe acești medici rezidenți și în viitor, peste 5- 10-20 de ani, ne vom plânge că nu vom avea specialiști. Păi nu vom mai avea specialiști pentru că ei nu vor ca aceștia să se formeze. Ei vor să fie pur și simplu slugi sau voluntari. Asta este imposibil”, se indignează șeful clinicii de chirurgie.

„Nu se poate asigura asistența medicală într-o țară prin voluntariat”. „Trebuie să existe profesioniști bine formați, categorisiți pe specialități și care să fie stimulați pentru activitatea pe care o desfășoară. Și acum există un mod de a se plăti ceilalți medici, medici specialiști, medici cu vechime, medici primari, nu după activitate și performanță, ci sunt plătiți după anumite criterii de vechime, după gradul pe care îl au și sunt situații în care medicii pot să vină la spital și pot să plece de la spital fără să facă absolut nimic”

„Ne zbatem într-o mocirlă și din când în când se mai scoate capul”

„Păi întrebarea este dacă vine la spital și face ceva foarte greu și este supus unor riscuri extrem de mari având în vedere că nu il apără nimeni decât îl critică, atunci pentru ce să mai facă ceva? Și atunci din acest punct de vedere medicii se impart in două categorii, cei care vin la spital, pleacă, au salarii egale cu cei care fac câte ceva. Și se întreabă celălalt de ce să facă, dacă lucrurile stau așa, pentru ce să își bată cuie în talpă. Și acest mod de a privi lucrurile și nu e de azi, de ieri, este de zeci de ani.

Ca atare, înseamnă că acest sistem nu are criterii de evaluare și neavând criterii de evaluare sigur că ne zbatem într-o mocirlă și din când în când se mai scoate capul”

Modalitate de salarizare, în funcție de performanță. Profesorul Gheorghe Burnei este de părere că ar trebui să existe o modalitate de salarizare în functie de performanță, pentru că așa toți medicii ar fi stimulați să facă intervenții la anumite grade de dificultate.
„Păi ce diferență există între unul care vine la spital ca să aibă de unde să plece și unul care vine, lucrează, întâmpină zeci de dificultăți, trebuie să vină de acasă la solicitare, iar după aceea, să răspundă – având în vedere sistemul actual al nemulțumirilor oamenilor – și în fața Colegiului Medicilor, și în fața Poliției sau a Justiției pentru ceea ce a făcut. Este total inadecvat”, atrage atenția profesorul Burnei.

El mai spune că medicul din România nu este apărat atunci când este cazul nici măcar de instituția unde lucrează și care are un jurist ce ar trebui să meargă în fața instanței și care să spună exact care a fost situația.
„Medicul trebuie să se ducă personal, să își ia un avocat, să își ia toate măsurile pentru că a venit la serviciu și a lucrat. Pentru că dacă venea la serviciu și nu lucra tot același salariu lua”, conchide șeful clinicii de chirugie și ortopedie pediatrică.