Judecătorii care l-au trimis la închisoare pe Daniel Chițoiu au fost sancționați de CSM. Au majorat pedeapsa invocând cererile avocaților. Argumentele din opinia separată

Cei doi judecători de la Curtea de Apel Pitești care i-au majorat pedeapsa lui Daniel Chițoiu și l-au trimis la închisoare au fost sancționați disciplinar de CSM, transmite Mediafax.

Hotărârea Secției pentru judecători a CSM, pronunțată joi, privește direct decizia prin care fostul ministru de Finanțe Daniel Chițoiu a ajuns la închisoare. Ioan Fundătureanu a fost retrogradat de la gradul de curte de apel la cel de tribunal, iar lui Costin Andrei Stancu i s-a redus indemnizația lunară brută cu 10%, timp de un an. Ambii au fost sancționați pentru „exercitarea funcției cu rea-credință”.

Hotărârea a fost luată cu majoritate și nu este definitivă. Opinia separată a fost în sensul respingerii acțiunii disciplinare, ca neîntemeiată. Cei doi judecători pot face recurs în 15 zile la Completul de 5 judecători al ÎCCJ.

Pedeapsă cu suspendare, transformată în închisoare

Daniel Chițoiu a fost trimis în judecată pentru ucidere din culpă, după un accident produs pe 26 decembrie 2019, pe DN7, în județul Argeș. Mașina condusă de el a pierdut controlul, a intrat pe contrasens și s-a ciocnit frontal cu un autoturism. Două persoane au murit.

Judecătoria Pitești l-a condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. Pe 8 ianuarie 2026, Fundătureanu și Stancu au majorat pedeapsa la patru ani și au dispus executarea ei în penitenciar.

„Un comportament procesual inacceptabil”

În motivarea deciziei din apel, cei doi judecători au invocat gravitatea accidentului și faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina. Au adăugat însă și comportamentul din primul proces al inculpatului „și al apărătorilor acestuia”, pe care l-au considerat „inacceptabil”.

Judecătorii au reținut în defavoarea lui Chițoiu cererile de recuzare a membrilor completului, faptul că avocații au anunțat instanța că au sesizat Inspecția Judiciară și cererea de probe privind eventualele probleme de sănătate ale victimelor. Toate acestea, potrivit motivării, ar fi pus presiune pe complet și ar fi tergiversat procesul, care a durat aproape cinci ani la prima instanță.

Ce a reținut Inspecția Judiciară

În iunie 2026, Inspecția Judiciară i-a trimis pe cei doi judecători în fața CSM. Inspectorii au arătat că, folosind conduita avocaților la stabilirea pedepsei, magistrații au adăugat un criteriu care nu există în articolul 74 din Codul penal, care enumeră limitativ criteriile de individualizare a pedepselor.

Inspecția a mai reținut că judecătorii au sancționat demersuri care sunt modalități legale de exercitare a dreptului la apărare. Astfel, au legat răspunderea penală a inculpatului de conduita avocaților săi, deși răspunderea penală este personală, și au afectat dreptul la un proces echitabil.

CSM: „O încălcare conștientă, flagrantă și nescuzabilă”

Secția pentru judecători a stabilit că nu a fost vorba de o simplă eroare de interpretare a legii, ci de „o încălcare conștientă, flagrantă și nescuzabilă” a unor principii fundamentale ale dreptului penal.

La concluzia privind reaua-credință a contat și faptul că cei doi judecători au continuat să susțină, inclusiv în procedura disciplinară, că pot folosi comportamentul avocatului pentru a agrava situația clientului.

CSM a precizat că nu a analizat dacă majorarea pedepsei era justificată, dacă probele au fost corect apreciate sau dacă soluția penală era legală. Aceste întrebări, spune secția, țin exclusiv de instanțe.

Recursul respins, cu opinie separată

Daniel Chițoiu a atacat condamnarea cu recurs în casație, dar ÎCCJ l-a respins, cu majoritate, pe 2 iunie 2026.

Opinia separată, semnată de președinta completului, judecătoarea Lucia Rog, a cerut rejudecarea cauzei la Curtea de Apel Pitești pentru infracțiunea de ucidere din culpă. Ea a argumentat că instanțele nu au stabilit concret ce i-a distras atenția șoferului, ceea ce nu permite verificarea condamnării pentru forma agravată a infracțiunii.

„În opinie separată se constată că situația de fapt reținută de instanţe nu permite o verificare a hotărârii din perspectiva elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) și alin. (3) C.pen., pentru acest motiv impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.

Analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. presupune verificarea hotărârii exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. În cauză, prin hotărârea definitivă s-a reținut în sarcina inculpatului Chiţoiu Daniel săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) și alin. (3) C.pen., constând în aceea că, în data de 26.12.2019, în jurul orei 12:00, în timp ce conducea autoturismul marca Audi A5, cu nr. de înmatriculare (…), pe D.N. 7, deplasându-se din direcția mun. Vâlcea – mun. Pitești, nu a respectat dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice [respectiv art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 148 alin. (8) din Regulamentul din O.U.G. 195/2002] motiv pentru care pe raza comunei Cotmeana, sat Zamfirești, jud. Argeș, a pierdut controlul autoturismului și a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare (…), condus de Pristavu Haralambie, care se deplasa din direcția Pitești-Vâlcea.

În urma accidentului și-au pierdut viața victimele Pristavu Haralambie și Pristavu Elisabeta. Potrivit art. 192 alin. (2) C.pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate [alin. (3)].

Întrucât varianta agravată prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. este o normă incompletă, analiza elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii pentru care a fost condamnat recurentul presupune verificarea incidenței în 42 cauză a celor două dispoziții extrapenale a căror încălcare a fost stabilită prin hotârârea definitivă. Art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/ 2002 prevede că participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.

În opinie separată se apreciază că textul consacră o normă cu caracter general, similară celor existente pentru desfășurarea oricărei activități, indiferent de domeniu: orice persoană trebuie să adopte un comportament care să nu pună în pericol viața, integritatea corporală sau bunurile altei persoane.

Acesta este standardul de comportament în societate, iar pentru încălcarea sa s-au instituit sancțiuni civile, contravenționale și penale, în funcție de gravitatea faptei. În acest sens, legiuitorul a incriminat uciderea din culpă, în cazul căreia elementul material al laturii obiective constă în orice activitate neglijentă, comisivă sau omisivă, care are ca rezultat decesul unei persoane.

Ca atare, doar dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nu pot fi reținute pentru încadrarea în varianta agravată prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen., încălcarea acestora, cu consecința decesului unei persoane, conducând la incidența formei de baza a infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1) C.pen.

În plus, textul nu instituie reguli privind circulația pe drumurile publice. O altă interpretare ar conduce la concluzia că, în cazul accidentelor rutiere cauzate din culpă, nu este niciodată posibilă reținerea formei tip a infracțiunii. Cea de-a doua normă încălcată este cea de la art. 148 pct. (7) din H.G. nr. 1391/2006 [menționarea alin. (8) de către insțanță fiind doar o eroare materială], conform căreia se interzice conducătorului de autovehicul să aibă în timpul mersului preocupări de natura a-i distrage în mod periculos atenția.

Analizând situația de fapt reținută prin hotârârea recurată, se constată că instanțele nu au stabilit care a fost comportamentul concret al inculpatului (preocuparea acestuia) care a fost circumscris încălcării acestei dispoziții. Accentul a fost pus exclusiv pe descrierea rezultatului, considerându-se că dacă acesta s-a produs, este suficient pentru a concluziona că au fost încălcate aceste obligații.

Astfel, s-a susținut de către prima instanță că “este cert că un factor extern, indiferent de ce a fost acela, a dus la încălcarea obligațiilor anterior amintite și astfel, prin comportamentul său, inculpatul a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic” (pagina 15 decizie apel), ”indiferent de preocuparea pe care a avut-o sau dacă a fost una, s-a stabilit că prin modul insuficient de atent asupra drumului și asupra traiectoriei urmate de autoturismul condus, prin modul prin care a abordat circulația pe un sector de drum la intrarea într-o curbă periculoasă la dreapta semnalizată ca atare” (pagina 15 decizie apel), ”prin modul insuficient de atent asupra drumului şi traiectoriei urmate de autoturismul condus, prin modul cum a abordat circulația cu acesta pe un sector de drum la intrarea într-o curbă periculoasă la dreapta semnalizată ca atare, cu posibile preocupări de natura a-i distrage 43 atenția” (pagina 12 decizie apel).

Concluzia a fost însușită și de către instanța de apel, care a considerat că în economia desfășurării faptelor este irelevantă cauza care a făcut ca inculpatului să-i fie distrasă atenția de la drum.

În opinie separată, se apreciază că statuările în fapt în sensul că „este cert că un factor extern, indiferent de ce a fost acela”, „indiferent de preocuparea pe care a avut-o sau dacă a fost una”, „cu posibile preocupări de natură a-i distrage atenția”, prin care chiar instanțele introduc elemente de incertitudine cu privire la comportamentul inculpatului (acesta putând avea sau nu preocupări de natură a-i distrage atenția) sau acceptă inculsiv varianta existenței unui factor exterior comportamentului acestuia, nu permit un control de legalitate al reținerii încălcării dispoziției art. 148 pct. (7) din H.G. nr. 1391/2006. Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită și configurarea legală a tipului de infracţiune reținut.

În cauză, lipsa unei descrieri complete a faptei nu permite verificarea concordanței cu dispozițiile legale în care aceasta a fost încadrată, împiedicând astfel examenul pe care îl presupune această cale extraordinară de atac. Împrejurarea că, și în situația în care nu ar fi reținută încălcarea celor două dispoziții extrapenale, ar fi atrasă raspunderea penală pentru forma tip a infracțiunii care nu este contestată, este, în opinie separată, lipsită de relevanță, atâta timp cât, la acest moment, în raport cu situația de fapt stabilită, Înalta Curte nu poate face analiza impusă de actualul stadiu procesual. Pentru aceste considerente, se impune trimiterea spre rejudecare sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) și alin. (3) C.pen.”, se arată în documentele de la instanță consultate de Gândul.